Cât de mult influenţează sectorul privat retorica energiei regenerabile?

Un articol de Andreea Ianoșiu

Energia regenerabilă a devenit un motiv central propus drept soluţie pentru prejudiciile aduse mediului în ultimii ani. Acest subiect poate lua forme diverse în funcţie de publicul căruia i se adresează sau care îl adresează. Cu atât mai mult sectorul privat, regăsit printre furnizorii formelor de energie regenerabilă, influenţează narativa asupra acestui subiect.

În 2019, documentarul ”Planet of the Humans”, al cărui producător este Michael Moore, a stârnit controverse din cauza abordării noi aduse despre energiile regenerabile.

În documentar se chestionează dacă acest tip de energie poate salva problemele cu care ne confruntăm din punct de vedere al efectelor produse asupra mediului. Pentru acest documentar, au fost efectuate interviuri formale, stradale și analiză de arhivă, fiind implicaţi și activiști de mediu cunoscuţi la nivel global. Producătorii s-au concentrat pe a expune cum activitatea de creare a turbinelor eoliene, panourilor solare și altor forme de energie verde este nocivă pentru natură.

În acest sens, documentarul ilustrează că aceste energii alternative sunt foarte costisitoare, căci necesită pe lângă utilizarea carbonului, alte minereuri rare și gaze naturale, pot contribui la afectarea și poluarea mediului, au un impact negativ pentru floră și faună și nu reduc combustibilii fosili.

Jeff Gibbs, unul dintre producătorii documentarului, formulează ideea potrivit căreia tehnologia verde implică o exploatare mai abundentă a unor metale preţioase și nu poate fi posibilă fără combustibilii fosili. De exemplu, pentru a crea un mecanism verde, procesul începe cu extracţii miniere a metalelor și nemetalelor, urmând ca acestea să fie transportate la locul gazdă. În acest caz, și transportul acestor elemente se transformă într-o problemă pentru natură. Mai mult de atât, panourile solare, instalaţiile eoliene și celelalte construcţii necesită un aport mare de oţel, sticlă, aluminiu, instalaţii care trebuie a fi substituite după diverse perioade. Pe lângă mentenanţa tehnologiei, urmează etapa post-instalaţie sau post-panouri solare, după ce sistemele vechi sunt înlocuite de cele noi, cele vechi fiind depozitate în altă parte, sau aruncate.

Aici documentarul adresează încă o problemă: ”Ce se întâmplă cu sistemele energiei verzi după ce nu mai sunt utile? Unde sunt depozitate și, dacă sunt aruncate în natură, cât timp le ia să se dezintegreze? Poluează acestea mediul înconjurător?”. Se pare că acestea necesită foarte mult timp de dezintegrare, căci conţin o complexitate de elemente, care odată ajunse în mediu, devin dăunătoare pentru acesta.

Această portretizare a energiei verzi a devenit criticată intens de cercetători și actorii privaţi ce livrează astfel de servicii, clasificând documentarul drept o deviere de la realitatea funcţionării tehnologiei verzi. În 25 mai 2020, documentarul a fost șters de pe canalul Youtube, pe motivul violării dreptului de proprietate intelectuală. Ca răspuns, producătorii au negat acuzaţiile aduse, criticând la rândul lor faptul că acuzaţiile reprezintă cenzură motivată politic. Aceștia critică și intervenţia sectorului privat, furnizor de astfel de tehnologii, pentru faptul că influenţează narativa asupra soluţiei pentru problemele aduse mediului și pentru că scopul lor final este profitul, nu îmbunătăţirea ecologică.

Totuși, până la ștergere, cel puţin 8 milioane de utilizatori au vizionat ”Planet of the Humans”.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

https://www.theguardian.com/film/2020/may/26/michael-moore-film-planet-of-the-humans-removed-from-youtube

https://www.theverge.com/2020/5/26/21270549/youtube-michael-moore-film-renewable-energy-climate-change-removed

Combaterea efectelor produse de CO2 prin CO2

Un articol de Andreea Ianoșiu

Deteriorarea climatică a ridicat dezbaterea de atâtea decenii cu privire la sursele ei și soluţiile propuse. Bineînţeles că din literatura de specialitate, aflăm că sursele sunt multiple, chiar și explicaţiile aceluiași fenomen dăunător, privit din unghiuri diferite. Cu toate acestea, un consens este atins în cazul emiterii de gaze cu efect de seră, a cărui cauză este dioxidul de carbon eliberat în urma arderilor de combustibili fosili. Așadar, dioxidul de carbon este sursa cea mai cunoscută pentru a dăuna mediului. Cercetările ilustrează că efectele produse de CO2 sunt acidificarea straturilor superioare ale oceanului, astfel fiind o ameninţare pentru vieţuitoare precum corali, scoici, melci, pești. Cauza principală, în acest caz, este nivelul scăzut al pH-ului apei. Mai mult de atât, acest gaz contribuie la accentuarea încălzirii climei, întrucât creează o suprareţinere a gazelor cu efect de seră care colectează căldura, astfel conducând la topirea gheţarilor și creșterea nivelului oceanelor, care cauzează inundaţii, de exemplu.

Absorbţia carbonului se petrece după ce plantele absorb CO2 din atmosferă. Problema survine atunci când cantitatea de CO2 emisă din surse alternative este mai mică decât cea consumată de plante, căci este nocivă atât pentru sănătatea oamenilor, cât și a animalelor.

O nouă propunere inovativă de utilizare a dioxidului de carbon este oferită de startup-ul islandez Carbfix, cu sediul la Reykjavik. Carbfix a fost înfiinţat în 0207, ca rezultat a unui proiect de cercetare din cadrul Universităţii din Islanda, a Centrului Naţional de Cercetare Știinţifică din Franţa și a Earth Institute din California. Primele proiecte pilot de stocare a dioxidului de carbon au fost efectuate în 2012 cu ajutorul turbinelor fabricii Hellisheidi, având rezultate remarcabile, astfel capacitatea de stocare a dioxidului de carbon fiind dublată în 2016.

Tehnologia în jurul căreia se desfășoară aceste procese inovative se bazează pe roci de bazalt, unde apa carbonatată reacţionează cu elemente chimice precum calciu, magneziu, fier, formând ulterior un grup de elemente menite să umple spaţiile goale din rocile subterane. Procesul de captare a gazului are loc în mai puţin de 2 ani.

Carbfix colaborează și cu alte institute de cercetare astfel încât să extindă tehnologia spre a o face aplicabilă și pentru alt tip de roci. Obiectivul companiei rezidă în a stoca 1 miliard tone metrice de CO2 stocat permanent până în 2030. Europa are capacitatea de a stoca cel puţin 4.000 miliarde de tone de CO2, în timp ce Statele Unite ale Americii au capacitatea de stocare de 7.500 miliarde de tone. Tehnologia poate funcţiona prin două moduri.

Pe de-o parte, gazul este extras din fumarul sau hornul fabricilor înainte de a fi eliberat în atmosferă. Pe de altă parte, CO2 este înlăturat direct din atmosferă. Extracţia gazului poate aduce neutralitatea emisiilor de gaze, iar înlăturarea lui poate avea și efecte nocive, în cazul în care este înlăturat mai mult CO2 din atmosferă decât este produs. În plus, studii alternative avertizează cu privire la efectele pe termen lung ale acestei inovaţii, precizând că această captare a gazului în roci ar afecta proprietăţile mecanice ale rocilor, care pot fi responsabile pentru potenţiale efecte negative declanșate asupra ecosistemelor.

Un alt avantaj al acestui fenomen tehnologic este costul. În timp ce costurile curente se ridică la 48 dolari/tonă în cadrul Climeworks, compania Hellisheidi face acest lucru cu 25 dolari/tonă. Climeworks este o companie fondată în Elveţia care utilizează tehnologia de extracţie a dioxidului de carbon. Aceste proiecte sunt atractive și pentru investitorii globali precum Elon Musk și Bill Gates, care sprijină deja proiectele efectuate de Carbfix.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

https://sciencing.com/causes-destruction-ecosystem-5594776.html

https://www.dw.com/en/iceland-device-turns-co2-into-rock/av-56782473

https://www.ecowatch.com/icelandic-startup-carbon-emissions-solution-2651055325.html

https://www.bloombergquint.com/technology/bill-gates-investment-in-carbon-removal-tech

https://financialpost.com/pmn/business-pmn/the-icelandic-startup-transforming-carbon-dioxide-into-stone

Istoria Zilei Pământului

Un articol de Ioana Mănăilă

În fiecare an, pe 22 aprilie, Ziua Pământului marchează aniversarea nașterii mișcării ecologice, începută în anul 1970.

Originile Zile Pământului

În deceniile care au precedat marcarea primei Zile a Pământului, americanii consumau cantităţi mari de gaz cu plumb din cauza folosirii automobilelor masive și ineficiente. America a rămas, până în prezent, în mare parte indiferentă în ceea ce privește preocupările legate de mediu și modul în care un mediu poluant poate ameninţa sănătatea umană.

Odată cu apariţia bestsellerului „Silent Spring” al New York Times, de Rachel Carson, în anul 1962, publicul a fost sensibilizat și preocupat de organismele vii, de mediu și legăturile dintre poluare și sănătatea publică. Aceasta a fost vândută în 24 de ţări, cu peste 500.000 de exemplare.

Cum a început ideea de a marca ziua de 22 aprilie ca „Ziua Pământului”

Senatorul din Wisconsin, Gaylord Nelson, și-a arătat pentru mult timp interesul cu privire la deteriorarea mediului din Statele Unite ale Americii. În anul 1969, luna ianuarie, acesta împreună cu mai multe persoane au asistat la efectele devastatoare provocate de scurgerile masive de petrol în Santa Barbara, California.

Sursa foto: https://ediblesantabarbara.com/1969-oil-spill/

Senatorul Nelson, influenţat de mișcarea anti-război studenţească, a dorit să insufle această energie a protestelor cu o conștiinţă publică emergentă despre poluarea aerului și a apei. Astfel, a anunţat ideea de predare a unui curs în campusurile universitare pentru mass-media naţională, convingându-l pe Pete McCloskey, politician american, să i se alăture, devenind co-președinte. Cei doi, împreună cu Denis Hayes, un tânăr activist pe care l-au recrutat, au ales ziua de 22 aprilie pentru organizarea de cursuri în campus, pentru a maximiza participarea studenţilor la curs. Această zi a fost aleasă deoarece se încadra între vacanţa de primăvară și examenele finale.

Denis Hayes și-a recunoscut potenţialul de a-i inspira pe americani și a format un personal naţional, din 85 de persoane, pentru a promova evenimentele în întreaga ţară, extinzându-se spre organizaţii, grupuri de credinţă și altele. Numele de „Ziua Pământului” a stârnit imediat atenţia presei naţionale și a cetăţenilor. Acest eveniment a influenţat 20 de milioane de americani, reprezentând în acea perioadă 10% din populaţia totală a Statelor Unite ale Americii, să organizeze mișcări de protest în stradă sau parcuri împotriva deteriorării mediului.

Sursa foto: Arvada High School students (Rocky Mountain News Photographs, Box 364, FF „Environment – Earth Day”)

La sfârșitul anului 1970, marcarea primului an în care s-a desfășurat prima Zi a Pământului, a dus la crearea Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Statele Unite și la adoptarea altor legi de mediu, inclusiv Legea Naţională de Educaţie pentru Mediu, Legea Siguranţei și Sănătăţii în Muncă și Legea Aerului Curat. Milioane de persoane au fost protejate de boli, cât și animale pe cale de dispariţie, prin adoptarea Congresului a Legii privind speciile pe cale de dispariţie, Legea Apei Curate, cât și Legea Federală privind Insecticidele, Fungicidele și Rodenticidele.

1990 – Ziua Pământului la nivel global

Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/johnplatt/6803077096

Un grup de lideri interesaţi de mediu au interacţionat cu Denis Hayes pentru a organiza campania la nivel global, mobilizând ulterior 200 de milioane de persoane din 141 de ţări și generând prezentarea pe scena mondială a problemelor de mediu. În 1990, această Zi a dat un impuls eforturilor de reciclare în întreaga lume și a contribuit la pregătirea procesului Summitului Pământului al Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro din 1992. Președintele Bill Clinton a acordat senatorului Nelson Medalia prezidenţială a libertăţii pentru rolul de fondator al Zilei Pământului.

Ziua Pământului astăzi

Sursa foto: Lambert / Getty Images

Ziua Pământului este marcată în fiecare an de peste un miliard de oameni ca zi de acţiune pentru a schimba comportamentul uman și de a crea schimbări de politici globale, naţionale și locale. Lupta pentru un mediu curat continuă cu o urgenţă din ce în ce mai mare, pe măsură ce schimbările climatice devin tot mai accentuate.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

  1. „The History of Earth Day”, Earth Day, accesat 12 aprilie 2021, https://www.earthday.org/history/
  2. Yeo, S., 2020, „How the largest environmental movement in history was born”, BBC Future Planet, 22 aprilie 2020, accesat 12 aprilie 2021, https://www.bbc.com/future/article/20200420-earth-day-2020-how-an-environmental-movement-was-born

Schimbările climatice și conflictul din Sahel: arborele de gumă arabică ca instrument pentru consolidarea păcii de mediu

Un articol de Ioana Mănăilă

Arborele de gumă arabică, cunoscut sub denumirea știinţifică de Acacia senegal sau Senegalia senegal, este o specie înrudită cu salcâmul, originar din zonele tropicale, care prezintă o caracteristică specifică, dar mai puţin cunoscută a regiunii Sahel. Acesta generează o rășină naturală – guma arabică – care este produsă de către arbori în timpul sezonului secetos. Acacia senegal este cunoscut pentru gumă arabică de cea mai bună calitate, însă această specie este apreciată și are utilizări multiple: seminţele sunt consumate de către oameni, lemnul este folosit pentru foc, construcţie și unelte, iar frunzele și scoarţa acestora reprezintă o bună sursă de hrană pentru cămile, oi și capre. Arborele de gumă are un potenţial foarte mare în cadrul agroecologiei, fixând azotul și constituind un îngrășământ natural, însă acţionează și ca stabilizator al solului.

Regiunea Sahel din Africa de Vest

Sursa foto: TRTworld

Sahel constituie graniţa de sud a deșertului Sahara, în limba arabă cuvântul însemnând „ţărm”. Regiunea Sahel a întâmpinat numeroase crize umanitare semnificative. Astfel, în ultimul deceniu, conflictele violente precum revolte, rebeliuni și terorism, au creat un haos în partea de vest, în special în bazinul lacului Ciad și subregiunea Liptako-Gourma. Aceste violenţe au epuizat eforturile și resursele guvernelor locale, deși partenerii internaţionali au oferit ajutor pentru logistica militară și instruire. Agricultura este una dintre sursele principale de subzistenţă din Sahel. Însă, randamentele din punct de vedere agricol și aprovizionarea cu apă a locuitorilor și a animalelor au fost ameninţate de schimbările climatice, crescând incidenţa inundaţiilor, valurilor de căldură, a secetei și degradării terenurilor.

Rolul mediului și resurselor naturale

Mediul și resursele sale naturale au potenţial de consolidare a păcii, dar în același timp pot fi o sursă de conflict, însă în funcţie de modul în care acestea sunt protejate și gestionate. Consolidarea păcii ecologice reunește eforturile și mecanismele de evitare sau reducere a conflictelor, facilitând gestionarea resurselor naturale într-un mod în care să contribuie la construirea și susţinerea păcii. Consolidarea păcii de mediu în contexte de conflict și post-conflict implică atât strategii pe termen scurt, cât și strategii pe termen lung, mai exact strategii de adaptare și de construire a unei rezistenţe. Economia regiunii depinde de resursele naturale, aproximativ 80%. Aceasta se datorează îmbunătăţirii capacităţilor prin participarea și dezvoltarea afacerilor locale, care susţin interacţiunea dintre membri și protejează în același timp și mediul.

Producţia de gumă arabică

Sursa foto: https://www.betterglobemedia.com/public/blog/315/acacia-senegals-role-in-better-globe-forestry

Procesul constă în plantarea arborelui, colectarea rășinii manual și ambalarea produsului. Tehnica de plantare necesită o distanţă de 4 metri pe 4 metri între copaci, iar atunci când plantarea de arbori de gumă se face în câmpuri de sorg, porumb, mei, fasole sau arahide, necesită o distanţă de 10 metri pe 10 metri între arbori.

Importanţa derivatului său pentru companiile multinaţionale a reprezentat un interes din ce în ce mai mare pentru cercetători. Astfel, acesta este utilizat în diverse produse, ca emulgator în produsele lactate și fixativ de aromă în industria alimentară și ca element component în pigmenţi, cerneală și lustruire în produsele farmaceutice și industriale. Promovarea producţiei de gumă arabică are potenţialul de a reduce nivelurile de conflicte violente prin îmbunătăţirea mediului și reducerea sărăciei.

Sursa foto: https://www.ft.com/content/d75ba8d6-6977-4cdd-8e14-f6fee300a4a1

În Niger, agronomii au folosit predominant specia Acacia Senegal pentru împădurirea terenurilor agricole și a terenurilor comunale și în construirea siturilor de captare și stocare a dioxidului de carbon atmosferic, pentru reducerea cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă. Arborele de gumă ajută la creșterea valorii ecologice și economice a terenurilor.

Cultivarea gumei arabice generează un venit mediu de 350.000 de franci CFA(636 dolari), pe 10 hectare, în al cincilea an, perioada în care arborele începe să producă rășină și 700.000 franci CFA (1272 USD) din al șaselea an. Fiecare copac produce, în medie, 130 – 250 grame de gumă arabică pe an, în funcţie de condiţiile ecologice și de tehnica de cicatrizare a copacului.

Sursa foto: The Voice of Northern Nigeria

Beneficiile arborelui

Arborele este foarte rezistent la secetă, supravieţuind până la unsprezece luni fără surse de apă, înflorind în zone mai uscate care înregistrează între 380 și 2.280 milimetri de ploaie anual. Arborele tânăr poate crește într-o varietate de soluri – stâncoase, nisipoase sau argiloase – cu o valoare a pH-ului cuprinsă între 5 și 8. Rădăcinile acestuia pot ajunge la o adâncime în sol care se poate răspândi cu până la 40% din arbore. Astfel, conferă un rol valoros speciei, ca stabilizator al solului, protejând împotriva eroziunii provocate de vânt și apă și împiedicând simplificarea nutrienţilor. Fermierii folosesc arborii cu scopul protejării fermelor împotriva deșertificării.

Arborele de gumă are un potenţial foarte mare în cadrul agroecologiei, fixând azotul și constituind un îngrășământ natural. Acesta este esenţial pentru furaj în timpul sezonului uscat – între noiembrie și februarie – în Sahel, atunci când animalele se hrănesc cu păstăile copacului și cu frunzele, în perioada aprilie-iunie. Dezvoltarea regiunii Sahel, prin producţia de gumă arabică, ar putea ajuta simplificând securitatea alimentară, nivelul de trai sărac, migraţia sau violenţa.

Având în vedere că regiunea Sahel se confruntă cu mari dificultăţi sociale și climatice, natura dovedește că poate fi un aliat al oamenilor, dacă aceștia înţeleg cum să-i folosească beneficiile pentru a soluţiona aceste dificultăţi.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Sursa:

  1. Kalilou, Q., 2021, „Climate change and conflict in the Sahel: the acacia gum tree as a tool for environmental peacebuilding”, Oxford Academic, International Affairs, 11 ianuarie 2021, accesat la 12 aprilie 2021, https://academic.oup.com/ia/article/97/1/201/6041468?login=true

Prezenţa artei în ecologie

Un articol de Dora Timar

Conexiunile artei dintre trecut și prezent prin prisma schimbărilor climatice

Începutul secolului 20 a determinat provocări mari pentru schimbările de mediu prin anxietăţi cu privire la gestionarea deșeurilor, energia nucleară, poluarea chimică din aer și apă, legătura dintre natură și cultura umană schimbându-se radical în doar un secol și jumătate.

În anul 1850, artistul Frederic Edwin Church naviga pe coasta canadiană în scopul de a găsi noi locuri pe care le putea reproduce prin pictură. Acesta a petrecut săptămâni întregi printre gheţari înainte de a se întoarce la studioul său din New York cu aproximativ 100 de schiţe ale mării îngheţate. Monumentala pictură a artistului “Gheţarii” a fost prezentată într-un vernisaj în anul 1861, cu 12 zile înainte de izbucnirea Războiului Civil American. Pictura sa arată puterea gheţarilor care existau în natura lor “sublimă și de neîmblânzit”, adăugând detaliul unui catarg distrus al unui vas de navigaţie cu scopul de a reprezenta fragilitatea umană în faţa puterii naturale, “exact opusul la ceea ce sugerează picturile moderne ale gheţarilor, ultimele picturi fiind despre topirea gheţarilor din cauza acţiunilor noastre umane” explică Karl Kusserow, director la Muzeul de Artă din Universitatea Princeton.

Sursa foto: BBC – Dallas Museum of Art. Gheţarii de Frederic Edwin Church

Kusserow face referire la lucrările de artă precum cea a artistului danez Olafur Eliasson, Ice Watch, în care peste douăzeci de gheţari care au fost pierduţi din pătura de gheaţă a Groenlandei, au fost plasaţi în centrul Londrei și lăsaţi să se topească, amintindu-le trecătorilor de fragilitatea Oceanului Arctic. În doar un secol și jumătate dintre cele două lucrări de artă, conceptul umanităţii faţă de natură a fost alterat în mod dramatic.

Sursa foto: BBC – Olafur Eliasson/Minik Rosing

În timp ce oamenii de știinţă, parlamentarii și organizaţiile non-guvernamentale încearcă să atragă atenţia asupra crizei în care se află clima noastră, istoricii artei oferă diferite răspunsuri vizuale despre cum relaţia noastră cu natura s-a schimbat în foarte puţin timp. Oamenii de știinţă și artiștii au studiat lucrările de artă de acum câteva sute de ani în scopul de a reconstitui condiţiile climatice din trecut ca mai apoi să le compare cu situaţia climatică din prezent. Picturile și schiţele din 1600 au permis cercetătorilor din Elveţia să observe tranziţia Gheţarului Inferior Grindelwald din munţii Alpi. Comparând extensia gheţarilor din picturile vechi cu observaţiile curente, aceștia au determinat atmosfera climatică de dinainte de încălzirea planetei prin industrializare. În mod similar, academicieni din Grecia au arătat într-un studiu din 2014 modul în care culorile folosite pentru apus de către artiști faimoși pot estima nivelul de poluare al atmosferei în ultimele 5 secole. Cercetătorul Christos Zerefos, profesor la catedra de Fizica Atmosferei din Grecia a explicat că “atunci când artiștii colorează apusul, este esenţial modul în care creierul lor percepe culorile verde și roșu, acolo este cuprinsă informaţia relevantă cu privire la mediu.”.

Sursa foto: BBC – Alamy

George Adamson, istoric și geograf la King’s College London, a explicat importanţa conexiunii dintre schimbările climatice și artefactele culturale prin reprezentări peisagistice ale iernii din diferite secole. În 1500, în Europa de Vest, reprezentările iernii în pictură erau create prin spectrul dificultăţilor prin care treceau comunităţile, fiind concentrate pe aprovizionarea hranei și a oamenilor care merg la vânătoare. În secolul al 19-lea, pe de altă parte, iarna era reprezentată în pictură nu prin greutăţile supravieţuirii, ci într-un mod romantizat al priveliștii mediului rural. Arta oferă o fereastră către trecutul, prezentul și viitorul climei, ceva ce în mod izolat știinţa nu poate să ofere din lipsa studiilor asupra naturii din trecut. Prin artă este reprezentată nu doar imagistica secolului apus, ci și reflectarea asupra frustrărilor, speranţelor și așteptărilor umane cu privire la natură prin detaliile picturilor.

Istoria fenomenului ecofeminist în artă

În anul 1970, mișcarea ecologică și revoluţia emergentă a feminismului au respins prin ideologiile lor modelele știinţifice și sociale bazate pe dominare în favoarea unei abordări în care societatea și natura pun accentul pe interconectare. Ambele mișcări au atras atenţia asupra reorganizării radicale a priorităţilor umane, ajungând împreună sub forma ideologiei filosofice de “ecofeminism”, care împerechea eliberarea femeilor împreună cu restaurarea mediului natural. Ideile filosofiei au fost perpetuate de vizionari precum faimosul naturalist John Muir și futuristul Buckminster Fuller, prezentând diferite viziuni ale societăţii care ar echilibra ierarhiile și ar pune accentul pe cooperare și colaborare în pofida acţiunilor individuale. Astfel, tendinţele filosofice au dus la practicarea artei ecologice, activismului și esteticului relaţional, care încă continuă în prezent.

Artista Aviva Rahmani este unul dintre succesorii ecofeminismul anilor 70. Aceasta a creat “Simfonia Copacilor Albăstriţi”, un proiect prin care a încercat să răspundă la întrebarea “E posibil ca legea drepturilor de autor care protejează arta să fie folosită pentru a proteja un teren în pericol de sechestru?”. Legea din Statele Unite ale Americii care protejează drepturile autorilor previne distrugerea sau alterarea lucrărilor de artă atât timp cât se află sub numele artistului. Astfel, Rahmani a creat o “simfonie” alături de voluntari din comunitatea știinţifică și ecologică, marcând copacii dintr-o pădure cu vopsea netoxică albastră, fiecare copac reprezentând o notă, și fiecare pâlc de copaci o tonalitate. Vizitatorii pădurii își pot imagina simfonia ascultând sunetele naturii printre copacii pictaţi. Rahmani a explicat că “prin ilustrarea simfoniei oamenii sunt conectaţi cu natura”. Cu toate acestea, Corporaţia Spectra Energy a sfidat notificările lui Rahmani, și au tăiat în 2015, toţi copacii pictaţi din Peekskill, New York. Rahmani a continuat să picteze copaci în alte păduri alături de echipe de voluntari, adăugând că “cel puţin, am contribuit la a atrage atenţia asupra problemelor existente”.

Ce fac artiștii în prezent pentru a combate schimbările climatice?

Deanna Witman, cercetător în domeniul biologiei, și-a descoperit o nouă vocaţie în artă, încercând să documenteze schimbările umane și de mediu care se petrec în prezent. Ultimul ei proiect, Index, este o încercare de indexare a câte unei plante din fiecare specie de pe valea râului unde trăiește, în timpul în care temperaturile apei cresc pe tot globul. Fiecare plantă indexată de către aceasta are o referinţă cu numele știinţific și o scurtă prezentare a informaţiei despre specie.

Artistul inginer argentinean Joaquin Fargas, a plecat într-o călătorie în anul 2017 în Antarctica unde a creat panouri solare care accelerează formarea gheţii prin compactarea zăpezii afânate în cristale dure. Această instalaţie are o funcţie simbolică deoarece nu va înlocui gheaţa pierdută odată cu încălzirea globală, dar va atrage atenţia asupra problemei antropice a topirii gheţii într-un mod diferit, prin prezentarea rolului și limitărilor tehnologiei în faţa provocării enorme create de schimbările climatice.

Art Works For Change este o colaborare a artiștilor, organizaţiilor și instituţiilor pentru a inspira o forţa colectivă de schimbare. Într-una dintre expoziţiile recente, au cerut ajutorul persoanelor din domeniul știinţei, tehnologiei, arhitecturii și artei să prezinte clădiri imagistice care abordează provocările căldurii excesive, secetei, inundaţiilor și lipsei de alimente. Printre acestea o structură alba care la prima vedere reprezintă o cochilie mare, este de fapt o fermă modulară de insecte comestibile create din recipiente de plastic.

Sursa foto: BBC

O altă instalaţie faimoasă denumită “Capsulele Poluării”, creată de către Michael Pinsky, constituie 5 capsule interconectate, controlate climatic, fiecare oferind chimia aerului din orașele lumii: Londra, New Delhi, Beijing, Sao Paulo și Tautra (Norvegia). Vizitatorii se pot plimba prin cele 5 capsule, experimentând contrastele instant: de la a inspira aerul curat din Tautra până la aerul nesănătos creat din dioxid de sulf, fum, monoxid de carbon și alţi poluanţi care se regăsesc în capitalele mari din lume.

Sursa foto: BBC

Fie că artiștii creează lucrări de artă pentru a atrage atenţia asupra problemelor cu care ne confruntăm în combaterea încălzirii globale sau oferă resursele istorice pentru a lucra alături de oamenii de știinţă în prezicerea și prevenirea dezastrelor naturale, aceștia continuă să contribuie prin mișcările artistice și ecologice la tragerea unui semnal de alarmă, timpul și resursele pe care le au la îndemână marile ţări și companii din lume fiind limitate. Lauren Groff, fondatoarea Climate Visionaries Artists Project a declarat că scopul artiștilor în ecologie este de a “crea artă, a scrie un eseu, a desena, a face o fotografie, a te angaja într-un mod real la a aborda starea climatică”, fiind esenţială contribuţia tuturor artiștilor în combaterea crizei climatice.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

https://www.bbc.com/culture/article/20200528-the-climate-change-clues-hidden-in-art-history

https://www.bbc.com/culture/article/20200422-climate-change-art-the-best-ways-to-change-the-world

China și Amprenta Neutră de Carbon: Un Plan Curajos

Un articol de Mircea-Andrei Cuciureanu

În septembrie 2020, la a șaptezeci și cincea sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, China și-a confirmat angajamentul de a deveni un stat neutru din punctul de vedere al amprentei de carbon până în anul 2060. Declaraţiile președintelui Xi Jinping au reprezentat atât o surpriză pentru scena internaţională, cât și un impuls important pentru lupta împotriva degradării mediului. De asemenea, această schimbare fundamentală de abordare a producţiei de energie și a industriei constituie un sprijin important pentru realizarea obiectivului principal, ce ţine de mediu, al actorilor internaţionali, acesta fiind diminuarea creșterii temperaturii globale la 1.5 grade Celsius, pe următorii 40 de ani. Beijingul plănuiește să atingă maximul amprentei de carbon produse până în 2030, iar de atunci înainte să înceapă o scădere continuă.

Ce înseamnă acest angajament, de fapt, pentru China?

Acest plan impresionant se va desfășura pe perioada următoarelor opt cincinale chinezești și va costa undeva la aproximativ 15 mii de miliarde de dolari americani. Pentru a înţelege mai bine magnitudinea acestei sume: Planul Marshall a costat aproximativ 135 de miliarde de dolari (valoarea de astăzi), fondul actual de redresare economică globală, în urma pandemiei de COVID-19, a ajuns la 10 mii de miliarde de dolari, iar acordul verde european propune să aloce o mie de miliarde de euro, pentru următorii zece ani. Dacă traiectoria va fi respectată, China va depăși Uniunea Europeană din punctul de vedere al cercetării și dezvoltării energiilor verzi.

Din perspectiva Statelor Unite ale Americii, ultimii patru ani (președinţia lui Donald J. Trump) au fost marcaţi de evenimente notabile, precum nealinierea de la Acordul de la Paris și promovarea „energiei maro” (utilizare necondiţionată a combustibililor fosili). Chiar dacă începutul de mandat al lui Joe Biden a însemnat revenirea la acordul internaţional și este promisă cercetarea riguroasă a tehnologiilor verzi, economia SUA nu este pregătită să demareze iniţiative de reducere a amprentei de carbon.

Toate acestea nu indică decât către posibila dominaţie a Chinei, dacă principalii competitori nu se ridică la același standard de investiţie și inovaţie. Statul autoritar are șansa de a deveni reperul și distribuitorul principal de tehnologie, în același timp garantându-și independenţa și dominaţia energetică. Conform declaraţiilor președintelui Xi, această „hegemonie” a Beijingului va lua o formă ce susţine multilateralismul, însemnând că ţara din Asia va îndeplini rolul de stabilizare a scenei internaţionale, un coordonator al binelui public. Cu toate acestea, date fiind antecedentele și abordarea politică agresivă a Chinei, veridicitatea declaraţiilor și a promisiunilor trebuie privită cu o anumită rezervă.

Ce reprezintă această schimbare?

China se află în aceste momente la o răscruce de drumuri: după redresarea rapidă din criza cauzată de pandemia de COVID-19 (în ultimele săptămâni au fost declarate, în medie, doar douăzeci de cazuri pe zi) toată atenţia a fost îndreptată asupra modernizării economiei și a societăţii. Trecerea la o amprentă de carbon neutră presupune o reformă pe două fronturi: economic și social. Problemele principale cu care se confruntă guvernul chinez vizează aspectul social: prin desfiinţarea exploatării în masă de combustibili fosili, prin înlăturarea majorităţii fabricilor poluante și prin tehnologizare vor dispărea numeroase locuri de muncă. Beijingul va trebui să ia în considerare bunăstarea socio-economică a aproximativ 3.5 milioane de muncitori. Un răspuns al președintelui Xi la această problemă este iniţiativa de a construi și moderniza orașe, proiectate în jurul ideii de sustenabilitate, planificând ca în următorii zece ani, 70% din populaţia chineză să locuiască în mediu urban.

Din punct de vedere economic, China este unul dintre cei mai importanţi furnizori din lume, dar totodată statul este responsabil și pentru un sfert din cantitatea totală de CO2, produsă la nivel global. Pentru a atinge o amprentă neutră de carbon, statul ar trebui să producă în 2060 undeva la 15.034 terawaţi/oră de energie electrică, mai mult decât dublu faţă de cantitatea produsă actual. Pentru ca tranziţia să fie posibilă, este nevoie de o reorganizare a industriei energetice. În centrul majorităţii planurilor de dezvoltare se află energia atomică, hidroenergia și energia eoliană. Pe lângă avansurile impresionante din ultimii ani (precum dezvoltarea unei reţele impresionante de bioenergie și perfecţionarea unui sistem de colectare a energiei solare, ce include panouri solare incorporate în carosabilul autostrăzilor), pentru a ajunge la rezultatele necesare ar fi nevoie de până la șaisprezece ori mai multe panouri solare, de nouă ori mai multe centrale eoliene, de șase ori mai multe centrale nucleare și de două ori mai multe hidrocentrale.

Sunt realizabile obiectivele?

Obiectivele stabilite de China sunt ambiţioase și pot părea chiar copleșitoare, dar este o sarcină realizabilă pentru Beijing. Numărul de vieţi salvate (prevenirea morţilor cauzate de un mediu poluat), reducerea bolilor ereditare (tot pe baza mediului înconjurător), numărul impresionant de locuri de muncă create în zone de trai mediu și reducerea dependenţei de combustibili fosili importaţi reprezintă argumente destul puternice încât această sarcină să devină principala prioritate atât a liderilor chinezi, cât și a societăţii.

Realizarea potenţialului acestui plan va reprezenta accesul la energie curată și regenerabilă pentru un miliard de oameni și poate fi un reper important pentru ceilalţi actori internaţionali. Chiar dacă reducerea amprentei de carbon globale cu 25% este un pas incomensurabil pentru protejarea și salvarea planetei, posibilele abuzuri nu trebuie trecute cu vedere. Etica și moralitatea pot lipsi (cu desăvârșire) când este vorba de realizarea proiectelor naţionale ale unui stat autoritar, de aceea scena internaţională trebuie să privească cu mare atenţie situaţia oamenilor din zonele modernizate și modalităţile prin care sunt impuse aceste schimbări radicale (mai ales din zone de conflict, precum estul Chinei: Xinjiang).

Angajamentul Beijingului pentru această misiune este de-a dreptul încurajator și speranţa arzătoare este că se va revărsa și către conducerea și societăţile celorlalte puteri influente, pentru ca în cele din urmă prioritatea comună să rămână asigurarea unui mediu propice dezvoltării pe planeta albastră.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Bibliografie

Chen, Baiping, Lars Fæste, Rune Jacobsen, Ming Teck Kong, Dylan Lu, și Thomas Palme. 2020. How China Can Achieve Carbon Neutrality by 2060. 14 Decembrie. Accesat Aprilie 11, 2021. https://www.bcg.com/publications/2020/how-china-can-achieve-carbon-neutrality-by-2060

Colenbrander, Sarah, Yue Cao, Nadin Rebecca, Stephen Gelb, și Pettinotti Laetitia. 2021. Five expert views on China’s pledge to become carbon neutral by 2060. 09 Martie. Accesat Aprilie 11, 2021. https://odi.org/en/insights/five-expert-views-on-chinas-pledge-to-become-carbon-neutral-by-2060/

Mallapaty, Smriti. 2020. How China could be carbon neutral by mid-century. 19 Octombrie. Accesat Aprilie 11, 2021. https://www.nature.com/articles/d41586-020-02927-9

Există un viitor verde pentru F1?

Un articol de Mircea-Andrei Cuciureanu

Formula 1 este competiţia în cadrul căreia participă piloţii de cea mai înaltă clasă, utilizând cele mai performante automobile, conform Federaţiei Internaţionale de Automobilism, fiind întotdeauna caracterizată prin curaj, imaginaţie, cercetare și progres. Acest sport este considerat la scară largă drept un circuit închis al pasionaţilor de viteză și al membrilor claselor superioare, campionatul mondial de F1 stârnește păreri împărţite în rândul opiniei publice. Cel mai mare semn de întrebare pe care l-a ridicat competiţia de-a lungul anilor este sustenabilitatea acestui sport și efectele lui asupra mediului. În ultimii 7 ani, F1 alături de FIA au început procesul de modernizare atât a monoposturilor cât și a caravanelor echipelor, încet dar sigur începând procesul de diminuare a amprentei de carbon, ţintind pentru neutralitatea sportului în anul 2030.

Schimbările de abordare au început din anul 2014, când a fost făcută trecerea de la motoarele V8 de 2.4 litri, la motoare hibride V6 de 1.6 litri. Decizia de a trece la era hibridă nu a fost primită cu prea mult entuziasm din partea fanilor (și chiar a unor piloţi), dar a fost o schimbare necesară, atât pentru evoluţia sportului, cât și pentru limitarea daunelor cauzate mediului prin cantităţile mari de CO2 emise. Această modificare, împreună cu modernizarea combustibililor folosiţi și a pneurilor, a dus la scăderea rapidă, cu aproape 25%, a dioxidului de carbon produs de mașini. Motoarele noi consumă cu aproximativ 35% mai puţin combustibil și au devenit un reper pentru piaţa auto, din punctul de vedere al anduranţei și al eficienţei. Din cealaltă perspectivă, partea electrică a motoarelor este una dintre cele mai performante din lume, estimându-se că cercetarea și dezvoltarea acesteia a contribuit la filosofia din spatele a mai bine de un miliard de mașini hibride de pe piaţă.

Angajamentul F1 și susţinerea FIA pentru dezvoltarea monoposturilor ce produc o amprentă de carbon neutră sunt încurajatoare, fiind vizibile de la sezon la sezon eforturile echipelor și ale inginerilor. Ultimele inovaţii constau în utilizarea integrală a combustibililor din deșeuri biologice și modificarea pneurilor folosite (sponsorul oficial, Pirelli, promite crearea unor compoziţii mai rezistente, lucru ce ar ajuta atât la integritatea structurală a cauciucurilor din timpul curselor, cât și la reducerea cantităţii de resturi de cauciuc de pe circuit și din aer).

Cu toate acestea, este Formula 1 un sport prietenos cu mediul? Nu, nu încă. În fiecare sezon sunt produse 256.551 de tone de CO2, fără a include mijloacele de transport ale spectatorilor. Din acest număr impresionant, 45% din dioxidul de carbon produs este cauzat de deplasarea caravanelor echipelor în jurul lumii și doar 0.7% de către mașini. Logistica transportării echipelor este zona care urmează să treacă în centrul atenţiei Federaţiei Internaţionale, implementarea reciclării materialelor și utilizarea energiei regenerabile devenind o parte integrală a caravanelor și Grand Prix-urilor de F1 până în 2025, conform președintelui FIA, Jean Todt.

Pe cât de impresionante par declaraţiile și promisiunile oficialilor, acestea au fost primite de publicul larg cu un anumit grad de rezervă. Acţiunile sunt mai importante ca vorbele, iar unele dintre acţiunile F1 sunt în completă contradicţie cu promisiunile făcute faţă de conservarea mediului. Liderii americani ai organizaţiei au vrut să mute Marele Premiu al Braziliei de la Sao Paolo la Rio, lucru ce ar fi însemnat abandonarea unui circuit perfect funcţional și defrișarea a hectare întregi din pădurea Camboata. Din fericire proiectul a fost oprit, dar nu graţie automobiliștilor, cât a secretatului pentru mediu, Eduardo Cavaliere, care, alături de guvernatorul statului Rio de Janeiro, au făcut faţă presiunilor aplicate de președintele Jair Bolsonaro.

Un alt argument împotriva veridicităţii declaraţiilor F1 și FIA este retragerea constructorului de motoare Honda din competiţie. După ce a reușit să câștige multiple curse în ultimii doi ani, iar în sezonul 2021 are o șansă reală la titlul mondial, alături de Red Bull, fabricantul japonez a decis să părăsească sportul, pe motive legate de dezvoltarea motoarelor electrice. Liderii Honda au declarat că ultimii ani de Formula 1 au însemnat un ajutor important către dezvoltarea rapidă a tehnologiilor firmei, dar simt că nu pot ajunge la îndeplinirea scopurilor viitoare cât timp participă și în cadrul campionatului (obiectivele publice principale: două treimi din mașinile vândute să fie electrice până în 2030; amprentă neutră de carbon a producătorului până în 2050).

Un ultim punct major ce stârnește îngrijorare la adresa unui viitor prietenos cu mediul sunt sponsorii competiţiei, în special Aramco. Aramco a devenit sponsorul oficial al Formula 1, numele companiei fiind inclus în denumirea a multiple curse și fiind promovat pe toate circuitele, FIA acceptând chiar și adăugarea unui circuit de stradă în Arabia Saudită, ca parte a calendarului campionatului mondial. Aceasta nu este o imagine pozitivă pentru F1, date fiind atât acuzaţiile multiple de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului aduse Arabiei Saudite, cât și cele de până la 120 de milioane de tone de CO2 produse anual de compania petrolieră.

Formula 1, la fel ca multe ramuri ale automobilismului, rămâne un sport cu circuit închis, cu investitori (și o mare parte a suporterilor) conservatori, ce nu sunt dispuși să facă sacrificii pentru salvarea mediului. Cu toate acestea, există iniţiativă și efort, progresul este remarcabil și vizibil de la an la an și trebuie păstrată o atitudine pozitivă pentru viziunea ce poate moderniza și transforma F1 într-un sport „verde”.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Bibliografie

Cooper, Adam. 2020. Pirelli scraps 1800 F1 tyres after Australian GP cancellation. 14 Martie. Accesat Martie 27, 2021. https://www.motorsport.com/f1/news/pirelli-scraps-1800-tyres-australian-gp/4749317/

—. 2021. Rio F1 track plans shelved by city officials. 02 Februarie. Accesat Aprilie 10, 2021. https://www.autosport.com/f1/news/rio-f1-track-plans-shelved-by-city-officials-5333576/5333576/

Edmondson, Laurence. 2019. The environment will pose F1’s biggest challenge in the 2020s. 30 Decembrie. Accesat Aprilie 10, 2021. https://www.espn.com/f1/story/_/id/28395224/the-environment-pose-f1-biggest-challenge-2020s

Mitchell, Scott. 2020. WHY HONDA IS LEAVING FORMULA 1. 2 Octombrie . Accesat Aprilie 10, 2021. https://the-race.com/formula-1/why-honda-is-leaving-f1/

Mitchell, Scott, și Adam Cooper. 2019. F1 announces plan to offset 256,551-tonne carbon footprint. 12 Noiembrie . Accesat Martie 27, 2021. https://www.autosport.com/f1/news/f1-announces-plan-to-offset-256551-tonne-carbon-footprint-4985867/4985867/

Phillips, Dom. 2020. Rio F1 racetrack plans add fuel to Brazil deforestation row. 15 Octombrie. Accesat Aprilie 10, 2021. https://www.theguardian.com/world/2020/oct/15/rio-f1-racetrack-plans-add-fuel-to-brazil-deforestation-row

Stuart, Greg. 2021. Aero tweaks, new tyres and the cost cap: The 2021 F1 rules and regulation changes you need to know about. 08 Ianuarie. Accesat Aprilie 10, 2021. https://www.formula1.com/en/latest/article.aero-tweaks-new-tyres-and-the-cost-cap-the-2021-f1-rules-and-regulation.r1cq36aI6bvzMeZtiFru3.html

Zero, punctul înspre care Bill Gates tinde în noua sa carte ”How to avoid a climate disaster”

Un articol de Andrei Popa

Cum putem să ocolim un dezastru natural?” este întrebarea pe care fiecare om al secolului XXI și-o pune. Criza produsă de schimbările climatice este probabil cea mai gravă criză cu care omenirea s-a confruntat. În ultimele decenii oamenii de știinţă, filosofii, guvernele și marile corporaţii au încercat să găsească soluţii prin care civilizaţia noastră să fie salvată din faţa unui puternic dezastru natural.

Mahatma Gandhi începea discuţia schimbărilor climatice în contextul extracţiei necontrolate a resurselor din India prin celebra întrebare ”Câte planete avem?”. Elon Musk, fondatorul companiei Tesla, a înţeles întrebarea adresată de Ghandi în propriul stil și a construit proiectul SpaceX prin care dorește colonizarea altor planete potenţial locuibile pentru civilizaţia noastră. Jeff Bezos, fondatorul companiei Amazon, participă la discuţia schimbărilor climatice într-un mod similar cu Musk prin proiectul Blue Origin, prin care acesta a argumentat faptul că ”pentru salvarea Pământului avem nevoie de expediţii în spaţiu”.

Pentru Bill Gates, salvarea Pământului este strâns legată doar de o singură planetă, iar aceea este cea pe care o locuim cu toţii în acest moment. În noua sa carte ”How to avoid a climate disaster?”, Gates își împărtășește viziunea pe care guvernele și marile corporaţii ar trebui să o urmeze în ordine ca noi să putem ocoli un dezastru natural. Într-un stil accesibil și ușor de citit, fondatorul companiei Microsoft explică imensitatea știinţei care se învârte în jurul temei schimbărilor climatice prin concepte ușor de înţeles purtând publicul într-o excursie a cunoașterii care explică cum și de ce schimbările climatice au loc.

Cu siguranţă ideile susţinute de Bill Gates au mai fost dezbătute și de alţi cercetători sau investitori, precum susţine și acesta, însă cartea sa are scopul de a aduna ideile din toate domeniile relevante schimbărilor climatice înspre a produce un ghid ușor de digerat pentru orice persoană interesată. De la abordări teoretice și analiza de date din surse relevante, Gates ne împărtășește și experienţa sa de viaţă: investiţiile sale în afaceri verzi, vizite în comunităţi afectate de dezastre naturale, participări la conferinţe internaţionale, dar și noutăţi știinţifice care l-au surprins prin ingeniozitate și creativitate.

În viziunea sa, cel mai important pas de făcut în asigurarea obiectivului ”zero emiteri de gaze cu efect de seră” este tranziţia energetică de la surse poluante la surse verzi cu amprentă carbonică zero. La nivel mondial energia produce aproximativ un sfert din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, iar prin tranziţia înspre surse verzi va elimina poluarea, dar va ajuta și la tranziţia transportului prin surse poluante înspre surse verzi, ca de exemplu mașinile electrice. Pentru Gates, viitorul constă în dezvoltarea industriei nucleare care poate să susţină marile metropole și companii prin flux continuu de energie fără a emite gaze cu efect de seră și fără limitări regionale sau meteorologice. În momentul actual, doar 10% din totalul energiei este produsă prin centrale nucleare, iar 62% prin surse poluante precum cărbune, gaze naturale sau petrol.

În ultimul rând, prin noua sa carte, Bill Gates pune accentul pe faptul că economia mondială se învârte în jurul marilor probleme cu care ne confruntăm. Dacă guvernele și marile corporaţii ar colabora în soluţionarea unui dezastru natural s-ar putea face doar prin extragerea celei mai vaste și inepuizabile resurse pe care o deţinem: inovaţia.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

Transportul aerian – reinventarea verde

Un articol de Andrei Popa

Fără pornirea unui proces de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, transportul aerian ar putea fi responsabil pentru 22% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050, informează The Economist.

Mișcări de protest împotriva poluării produse de avioane s-au susţinut în mai multe aeroporturi din Statele Unite ale Americii. Industria transportului aerian a fost pusă sub presiunea de a se reinventa, folosind tehnologii care utilizează mai puţin kerosen, reducând astfel nivelul emisiilor de CO2. Totodată, pandemia Covid-19 a produs cea mai mare criză a domeniului aviaţiei din întreaga istorie, aparatele de zbor fiind reţinute la sol din cauza restricţiilor de transport impuse de către guvernele statelor. Cu toate acestea, companiile responsabile cu transportul aerian rămân optimiste și văd următoarea perioadă oportună pentru a se reinventa înspre tehnologii verzi.

Avioanele pe bază de hidrogen

În regiunea de sud a Britaniei, compania ZeroAvia a dezvoltat un avion cu șase locuri care funcţionează pe bază de hidrogen. Prototipul a reușit să completeze două inele complete în jurul aeroportului și să aterizeze cu succes. Avionul în cauză este un Piper clasa M care normal ar funcţiona cu un motor cu pistoane alimentat cu kerosen, însă compania a inlocuit motorul cu unul electric și a instalat două containere care au rolul de a menţine stacat hidrogenul pe post de combustibil. Compania a planificat ca primul model certificat pentru un zbor comercial să fie gata până în 2023.

Avioanele hibride

În aeroportul istoric Duxford din Regatul Unit, compania Faradair a realizat un avion hibrid cu capacitate de 18 locuri care se speră a fi neutru în emisiile de dioxid de carbon. Avionului i se va atașa un motor electric care va susţine procesul de decolare și aterizare, odată ajuns în aer cu o viteză de aproximativ 230 mph va face schimbul înspre un turbogenerator, pe bază de combustibili biologici, care va ajuta la încărcarea motorului electric asistat și de panouri solare atașate pe carcasa avionului. Directorul Faradair, Neil Cloughley, a susţinut că modelul avionului hibrid va fi pregătit pentru comercializare în 2030.

Tranziţia industriei transportului aerian înspre tehnologii verzi poate să fie una dintre cele mai dificile încercări pe care producătorii de avioane o vor întâlni în următorul deceniu. Cele două modele create în Regatul Unit sunt punctul de pornire înspre tehnologia verde, însă este nevoie de o investiţie mai mare de cercetare ca avioanele să poată ajunge la capacitatea unui Boeing 737 pe bază de kerosen și cu o capacitate între 120 și 220 de pasageri.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

1)Will a British bioelectric hybrid plane really take off? https://www.theguardian.com/environment/2021/mar/18/will-a-british-bioelectric-hybrid-plane-really-take-off

2)Can flying go green? | The Economist

3)Is the time now ripe for planes to run on hydrogen?

https://www.economist.com/science-and-technology/2020/12/08/is-the-time-now-ripe-for-planes-to-run-on-hydrogen

4)Coronavirus is grounding the world’s airlines

https://www.economist.com/business/2020/03/15/coronavirus-is-grounding-the-worlds-airlines?utm_source=YouTube&utm_medium=Economist_Films&utm_campaign=Link_Description&utm_term=Business_and_Finance&utm_content=Correspondent&linkId=100000026705990

Cum să adopţi o atitudine eco-friendly în viaţa de zi cu zi?

Un articol de Ana Miruna Toma

În mod cert, statisticile și cercetările efectuate în ultimii ani ne indică faptul că schimbările climatice sunt parte din prezentul și viitorul nostru, iar lucrurile nu par să fie foarte optimiste când vine vorba de impactul pe care aceste modificări de temperatură îl vor aduce, din păcate, mai curând decât ne-am aștepta. În timp ce pandemia de coronavirus a acaparat atenţia întregului mapamond și a generat numeroase crize ale sistemelor medicale în ţări din toate colţurile lumii, problemele cauzate de continua încălzire globală nu au dispărut nicăieri, ci, din contră, ameninţările climatice devin din ce în ce mai apăsătoare, iar cei mai mulţi oameni consideră schimbările climatice o urgenţă globală care trebuie adresată cât mai rapid și eficient cu putinţă. Activităţile de zi cu zi ale oamenilor de pretutindeni contribuie la creșterea exponenţială a emisiilor de dioxid de carbon (CO2), cauzând creșteri importante de temperatură la nivelul atmosferei terestre și, totodată, atât un număr din ce în ce mai mare de fenomene meteorologice extreme, cât și augmentarea volumului planetar de apă, ca efect al topirii gheţarilor arctici. Dioxidul de carbon persistă în atmosferă pentru un timp îndelungat, ceea ce grăbește procesul de încălzire generat de emisiile de gaze cu efect de seră. De altfel, cea mai mare parte din volumul de CO2 eliberat în atmosferă provine din arderea combustibililor fosili esenţiali în prezent pentru funcţionarea în masă a multora dintre industriile de producţie și servcii.

Sursa imagine: sloanreview.mit.edu

Potrivit Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM), spaţiul terestru este cu aproximativ un grad Celsius (1C) mai cald decât în timpurile anterioare industrializării masive, iar anii cuprinși între 2015 și 2019 au reprezentat, pe rând, noi recorduri în ceea ce privește temperatura medie a Pământului (WMO Statement on the State of the Global Climate in 2019). Dovezile arată că, din cauza activităţii umane, temperaturile globale cresc și vor continua să crească la un nivel la care ecosistemul terestru nu va putea supravieţui pe termen lung. Un sondaj iniţiat de ONU care a inclus circa jumătate de milion de respondenţi cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, a raportat faptul ca majoritatea tinerilor sunt deschiși propunerilor de politici publice prin care este introdusă și impusă utilizarea energiei verzi, regenerabile și sustenabile.

Cu toate acestea, ce putem face într-adevăr pentru a putea întoarce soarta planetei în favoarea noastră și a mediului înconjurător? Cum putem face zilnic diferenţa atunci când pare că toate acţiunile noastre au un impact negativ asupra climei? Pentru că schimbarea pornește de la fiecare dintre noi, un prim pas către o mentalitate mai eco-friendly este reprezentat de transformarea bunelor intenţii în obiceiuri bune. Deși la început toate aceste iniţiative îţi vor putea părea în zadar sau greu de integrat într-o rutină zilnică, după un timp, aceste intenţii vor deveni obiceiuri.

Totuși… ce măsuri concrete putem lua pentru a promova un stil de viaţă mai verde și pentru a contribui la stoparea schimbărilor climatice? Ei bine, pentru a răspunde acestei întrebări, am pregătit o serie de iniţiative eco-friendly pe care oricine le poate adapta ritmului său de viaţă!

Sursa imagine: environmentblog.net

MODA ECO-FRIENDLY, MEREU ÎN TENDINŢE

  • ,,GO Vintage!”: Întotdeauna puteţi alege să cumpăraţi articole vestimentare din magazine second-hand sau cu tematică vintage, mergând la magazinele locale. Acest lucru este avantajos atât pentru mediul înconjurător pentru că, prin această iniţiativă, atât excesul de deșeuri, cât și materialele textile fabricate în exces vor fi reduse cu ajutorul promovării unei vieţi mai lungi a hainelor pe care le purtăm.
  • Cumpăraţi mai puţin: Diminuarea fluxului de cumpărături este o modalitate cu adevărat excelentă de a proteja mediul înconjurător, reutilizând ceea ce deţineţi deja și ceea ce este deja în garderoba dumneavoastră: hainele durează în timp dacă avem grijă de ele.
  • Cumpraţi materiale ecologice: Căutaţi mai multe fibre naturale și alegeţi întotdeauna bumbacul în locul poliesterului și a altor materiale textile care cuprind în componenţa lor fibre sintetice, obţinute cu ajutorul procesărilor chimice. Nu numai că se simt mult mai plăcut atunci când le purtaţi, dar nu conţin lucruri precum microfibrele care intră în apă și sfârșesc poluând mediile marine.
  • Folosește tehnica DIY (Do it yourself): Nu este nevoie de prea mult timp pentru a învăţa cum să coaseţi manual și cum să confecţionaţi singuri articole vestimentare. Avantajele acestei tehnici constau în faptul că vă puteţi crea haine exact pe placul dumneavoastră. De exemplu, dacă aveţi o pereche de blugi mai vechi și rupţi, aceștia pot deveni o pereche foarte chic de pantaloni scurţi.

CONSUMUL DE ALIMENTE

  • Luaţi în considerare o dietă bazată pe plante (plant-based diet): Nu trebuie ca toată lumea să devină vegană pentru a fi resimţită o schimbare uriașă. Aspectul mai realist în această situaţie este legat de faptul că majoritatea oamenilor ar trebui să reducă consumul de carne la câteva zile pe săptămână, ceea ce este benefic și pentru menţinerea unei diete echilibrate și a unui stil de viaţă mai sănătos, fără exces de carne.
  • Încurajează consumul alimentelor de provenienţă autohtonă: Dacă mănânci boabe de soia care sunt expediate din China sau banane care au fost expediate din Columbia, nu este la fel de sustenabil precum dacă ai alege să consumi alimente produse în România. Dacă îţi sprijini fermierii locali pe piaţă, susţineţi și o agricultură alimentară la scară mai mică, ce tinde să fie mai amabilă cu Pământul.
  • Alege să te bucuri de alimentele sezoniere: Dacă vei consuma alimente care nu sunt caracteristice sezonului în care te afli, atunci cu siguranţă acestea au fost cultivate într-o seră imensă ce folosește o cantitate masivă de resurse pentru a ,,falsifica” practic condiţiile meteorologice propice dezvoltării acestor alimente. Pentru a produce fructe și legume în afara sezonului lor natural de coacere este folosită o cantitate masivă de energie termică.
  • Nu uita de ameninţarea ambalajelor: Există magazine care promovează cumpărăturile ce nu genereaza niciun deșeu, din care puteţi cumpăra alimente neambalate. De asemenea, puteţi merge și la supermarket și alege să achiziţionaţi fructe și legume neambalate sau să optaţi pentru cutii și carton sau alte materiale reciclabile.

ECO-FRIENDLY BEAUTY PENTRU FRUMUSEŢEA ȘI SIGURANŢA PLANETEI

  • Renunţaţi la șerveţelele și dischetele demachiante de unică folosinţă: Folosiţi materiale reutilizabile pentru a îndepărta machiajul la sfârșitul zilei. În acest fel veţi diminua cantitatea de deșeuri ce riscă să polueze mediul înconjurător ulterior.
  • Cumpăraţi produse care nu necesită ambalare: Puteţi obţine șampon, balsam și săpun în formă solidă, care nu necesită depozitarea în diverse recipiente sau ambalaje poluante. Deși s-ar putea să coste puţin mai mult, produsele solide durează mai mult în timp. Prin urmare, costul pe utilizare este de fapt semnificativ mai mic.
  • Gândiţi-vă la produsele menstruale: Tampoanele absorbante sunt articole de unică folosinţă și nu toată lumea le îndepărtează în mod corespunzător. O alternativă mult mai prietenoasă cu mediul înconjurător este optarea pentru o cupă menstrual, reutilizabilă.
  • Marile branduri pot fi, de asemenea, ecologice sau ,,cruelty-free”: Multe dintre companiile care produc produse cosmetice și de igienă se inspiră cu adevărat din mișcarea eco-friendly. Aceste tipuri de produse sunt din ce în ce mai căutate și multe branduri au început să adopte politici de producţie care să diminueze gradul de poluare generat.

CĂLĂTORUL ECOLOGIST

  • Împachetaţi sustenabil: Este de preferat ca bagajul să conţină întotdeauna doar lucrurile strict necesare. În cazul produselor cosmetice, încercaţi să limitaţi numărul de recipiente și ambalaje pe care le veţi lua cu dumneavoastră pentru a nu lăsa deșeuri de plastic în urmă.
  • Planificaţi locul în care veţi servi masa: Puteţi căuta întotdeauna restaurante care susţin iniţiative pentru protejarea mediului pentru a le încuraja activitatea eco-friendly și pentru a le recomanda și altor eventual turiști. Astfel, afacerile care promovează iniţiativele verzi vor putea conduce la o schimbare semnificativă în zona respectivă.
  • Călătoriţi cu mijloace de transport care poluează cât mai puţin: Pentru distanţele mai mari pe care le aveţi de parcurs, încercaţi să călătoriţi cât mai mult cu trenul. În ceea ce privește vizitarea unor destinaţii și obiective apropiate de locul în care sunteţi cazaţi, cel mai bun mijloc pentru a vă deplasa este bicicleta. În acest mod puteţi avea control asupra traseului și a opririlor pe care planificaţi să le faceţi, utilizaţi un mijloc de transport eco-friendly prin definiţie și faceţi și sport în același timp.
Sursa imagine: blueandgreentomorrow.com

Acum depinde doar de tine să începi să fii parte din schimbare! Cu toate aceste trucuri prezentate anterior, o întrebare rămâne: cât de eco-friendly ești dispus să devii?

SURSE (redactare):

https://www.bbc.com/news/newsbeat-47990742

https://www.bbc.com/news/science-environment-24021772

https://library.wmo.int/doc_num.php?explnum_id=10211

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.