Evoluţia Știinţei în Secolul XXI

Articol de Petronela Rotar, menţiune în cadrul concursului ”Evoluţia în Secolul 21”

Evoluţionsimul contemporan se bazează pe investigaţii empirice realizate de către marile personalităţi celebre, formate în marea lor parte în sfera știinţelor exacte, precum biologie, matematică, însă, o importantă contribuţie la cunoașterea acestei discipline a avut-o îndeosebi și filosofia, cu a sa ramură a filosofiei biologice. Printre caracterele de renume care au contribuit la dezvoltarea cunoașterii raţionale au fost: Jean-Baptiste Lamareck, Charles Darwin, Francisc Galton, Gregor Johann Mendel etc. Chiar dacă acest fenomen, al evoluţionismului, a condus la o amplă înţelegere a procesului cunoașterii, totuși, în jurul acestuia s-a inscat o serie de controverse apăsătoare, întreţinute până în zilele noastre.

Secolul al XX-lea a fost pe departe reprezentantul extremelor și al conflictelor. Pot să amintesc vag cele mai importante evenimente săvârșite în acest interval temporal: Primul Război Mondial, izbucnirea epidemiei de gripă spaniolă, criza economică din anii 1929-1933, cel de-al Doilea Război Mondial, instaurarea comunismului în centrul și S-E Europei, Criza Petrolului din 1973, și, finalmente, prăbușirea sistemului totalitar. Cu toate acestea, descoperirile știinţifice nu au întâmpinat regrese, ci, contrar realităţii, și-au continuat cursul obișnuit. S-au relevat, așadar, o
abundenţă de invenţii ce au condus la extinderea perspectivei știinţifice: Legea cuantelor, Teoria relativităţii restrânse (1905), iar mai apoi Teoria relativităţii generale (1915), Teoria Big Bang, realizarea primei hărţi genetice, etc.3 Procesele știinţifice din veacul al XX-lea, descoperiri ce au
avut ca finalitate extinderea și amplificarea tehnicilor raţionale, au condus la găsirea erorilor considerate în secolul anterior ca fiind noţiuni „adevărate” („indivizibilitatea atomului, teoria formării speciilor etc.”)

Secolul XXI este marcat de o evoluţie fără precedent al știinţelor ce ţin de tehnologia informaţiei. Această dezvoltare ascendentă a fost fundamentată în cadrul secolului anterior, însă, odată cu intrarea în mileniului al III-lea, această știinţă a înflorit. Factorii care au dus și conduc la explozia acestei cunoașterii sunt: intensificarea comunicării (reţeaua internet, apariţia
calculatoarelor în masă, înlocuirea cuprului cu fibra optică), creșterea capacităţii de calcul, inteligenţa artificială și tehnologia de reprezentare (transferul de la codul de bare la o realitate virtuală).

Deși s-au bus bazele încă din secolul trecut, prin implementarea „Proiectului genomului uman” sau Human genome project, tehnologia genetică reprezintă un alt domeniu de cercetare ce suscită interesul marilor specialiști. Programul amintit adineauri, lansat în 1986, avea scopul de
„secvenţiere a celor 3 miliarde de nucleotide conţinute de genomul uman”. Tehnologia genetică a avansat cu rapiditate căci, începând cu anul 2000 s-a fructificat prima formă a genomului uman, urmată, în 2003, de o alta.

Așadar, pot să afirm faptul că, graţie expansiunii fără precedent al acestei tehnologii, secretele vieţii umane sunt pe cale de a fi descoperite. Tehnologia materialelor reprezintă o altă știinţă ce are ca scop implementarea unor procese tehnologice create cu scopul de a spori condiţiile de viaţă a societăţii. Predecesorii acestei tehnologii, industrie ce și-a făcut subtil apariţia după anii ’80, au fost atât microelectronica cât și
microsistemele. În fine, știinţa materialelor este bazată pe o tehnologie High-Tech, un proces tehnic ce are ca și obiectiv implementarea unor produse configurate după bunul plac. Totuși, tehnologia materialelor se află într-o strânsă legătură de interdependeţă cu tehnologia informaţiei; așadar,
prima categorie este condiţionată de prezenţa celei de-a doua, în caz contrar, dezvoltarea știinţei materiale nu este posibilă.

Tot în cadrul secolului al XXI-lea s-au dezvoltat și continuă să o facă cu repeziciune atât tehnologia energetică cât și știinţa mediului.

Concluzionând, secolul al XXI-lea este caracterizat de un flux al proceselor tehnologice, al mișcării, precum și al schimbării. „Știinţa este în continuă mișcare spre propriul său progres. Totul se mișcă în ea, totul se schimbă, totul se îmbracă în haină nouă, totul înlocuiește totul.”

Jurnal Umanist

Comentarii