Evoluţia Tehnologiei, a Muncii și a Drepturilor Omului

Articol de Raul Gabriel Gavra, Premiul II în cadrul concursului ”Evoluţia în Secolul 21”

Dacă vorbim despre ce înseamnă cuvântul „evoluţie” pentru noi, cei de azi, în ciuda faptului că el este folosit în toate ariile de activitate, majoritatea cred că o să asociem acest termen cu imagini legate de sectorul tehnologic. Este drept că s-au făcut progrese mai mult decât remarcabile în medicină, că tot este atât de populară în zilele acestea, sau în agricultură, dar această dezvoltare spectaculoasă a lor, niște domenii care satisfac cele mai de bază nevoi ale noastre, nu era posibilă fără tehnologie, care stă la baza a aproape tot ceea ce omul a realizat mai important. Gândindu-ne doar la faptul că, în jurul nostru, vedem cât de repede ne schimbă, ne ușurează viaţa internetul, un telefon sau un aparat electrocasnic, ne dăm seama de ce evoluţia și acest sector sunt atât de apreciate, fiind aproape sinonime.

Însă tehnologia nu ne facilitează doar treburile casnice și alegerea unor moduri de a ne petrece timpul liber, ci și cele 8 ore de muncă de zi cu zi. Cea mai solicitantă parte. Putem să evidenţiem binefacerile evoluţiei tehnologiei foarte ușor, prin compararea condiţiilor de muncă de astăzi cu cele din secolul trecut sau chiar mai departe în istorie. De la a lucra pământul cu unelte rudimentare (extrem de dificil), de a ne pune speranţa într-o manifestare favorabilă a condiţiilor de mediu, am ajuns la a găsi soluţii pentru aproape toate problemele (unele aparent imposibil de rezolvat) și a minimiza cât mai mult efortul depus. Am ajuns la munca în hală, un mediu controlat, și la înfiinţarea unor noi meserii, unele care pun mult mai mult accentul pe creativitate. Pe de altă parte, am ajuns la dobândirea unor drepturi. Este adevărat că, de exemplu, la început, industrializarea nu a făcut o diferenţă prea însemnată în vieţile copiilor, dar, în cele din urmă, efectul ei s-a văzut: „Revoluţia Industrială a modificat fundamental natura copilăriei. O copilărie definită în termeni de muncă – caracteristică economiilor agricole de pretutindeni – mutată într-o copilărie definită în termeni de școlarizare.” (1) Azi, cred că mulţi tineri nu conștientizează faptul că viaţa pe care o au (mai lipsită de greutăţi) este un rezultat destul de recent al evoluţiei, munca copiilor fiind o realitate de lungă durată în istorie. Pentru a ne da seama de schimbarea produsă, putem să amintim doar prima încercare de reglementare a muncii copiilor din Regatul Unit: „1819 Legea Fabricii. Aplicată numai fabricilor de bumbac. Este interzisă angajarea copiilor sub 9 ani. Fixarea unui program de lucru de maximum 72 de ore pe săptămână pentru copiii cu vârsta între 9-16 ani, cu 1 ½ ore pentru pauze de masă.” (2) În prezent, pentru un adult, programul de lucru este de 40 de ore pe săptămână, deci putem să realizăm extrem de rapid condiţiile foarte extenuante de muncă din trecut (nu numai pentru copii, dar mai ales pentru ei). Forma actuală de organizare a apărut relativ târziu. În Franţa, prin Acordurile de la Matignon, spre exemplu, în 1936, Frontul Popular a reușit să impună următoarele: introducerea săptămânii de lucru de 40 de ore, a două săptămâni de concediu plătit, recunoașterea sindicatelor de către patronate și principiul negocierii colective. (3)

Toate aceste cuceriri din sfera drepturilor umane nu ar fi fost posibile fără câteva descoperiri extraordinare. Odată cu darea în folosinţă a acestora, producţia a crescut, iar necesarul de forţă de muncă a scăzut. Astfel, în epoca contemporană, nu ne mai mirăm la auzirea știrilor că, în unele state, se discută temeinic despre scurtarea săptămânii de lucru cu o zi. (4) Viaţa mai tihnită o datorăm automatizării (realizată cu roboţi, senzori și alte invenţii revoluţionare). Un efect al acesteia este faptul că slujbele viitorului vor pune și mai mult în lumină cea mai preţioasă resursă a omului: creativitatea. (5) Vor exista și probleme majore, însă și pentru acestea se vor putea găsi soluţii. În privinţa roboţilor, ca un răspuns la pierderile de locuri de muncă, un exemplu, Bill Gates propune impozitarea lor. (6) Indiferent de cât de riscant poate părea viitorul, cred că acesta va fi unul pozitiv, axat mai mult pe ceea ce ne face să fim umani.

  1. Hindman, Hugh (editor), The World of Child Labor: An Historical and Regional Survey, Routledge, Abingdon, 2015, p. 38
  2. Child, John, Hodge, Tim, Shuter, Paul, Taylor, David, Understanding History (volumul 2), Heinemann Educational Books Ltd, Portsmouth, 1992, p. 94
  3. Tiersky, Ronald, French Communism, 1920–1972, Columbia University Press, New York, 1974, p. 60
  4. „A Shorter Working Week”, New Economics Foundation, <https://neweconomics.org/campaigns/shorter-working-week> (accesat în 20.01.2021)
  5. Belsky, Scott, „How to prepare for a future in which creativity is a workforce survival skill”, Quartz, <https://qz.com/work/1929629/how-to-prepare-for-a-future-where-creativity-is-a-survival-skill/?fbclid=IwAR0OxPkwTQQ6cXWiupaFuXDbiu1GEjTjotzLiZRxOLoZBo7Xh66f9QCeX-w> (accesat în 20.01.2021)
  6. Weller, Chris, „Bill Gates says robots that take your job should pay taxes”, Business Insider, <https://www.businessinsider.com/bill-gates-robots-pay-taxes-2017-2> (accesat în 20.01.2021)
Jurnal Umanist

Comentarii