Pe Culmile Gândirii

Articol de Eduard-Pavel Micloș, Premiul I în cadrul concursului ”Evoluţia în Secolul 21”

Introducere
„Viaţa inteligentă de pe o planetă ajunge la maturitate atunci când izbutește pentru prima dată să priceapă cauza propriei sale existenţe.” (Richard Dawkins în „Gena egoistă”, ediţia aniversară din 2006).

Astăzi, omenirea trăiește viitorul. Progresele cele mai însemnate din lumea știinţei au facilitat fundamentarea celor mai solide comunităţi umane, dând naștere, în ultimii treizeci de ani, celei mai prospere epoci de la începuturile istoriei. Astăzi, mai mult decât în oricare altă eră, avem parte de liniște, de o speranţă de viaţă net superioară, o rată a mortalităţii mai mică și nenumărate beneficii tehnologice, medicale și socio-economice. Fără îndoială, toate acestea se datorează evoluţiei știinţifice copleșitoare din ultimul secol, întemeiată pe belșugul ideologic și cultural acumulat de către om încă de la descoperirea focului, cu circa 2 milioane de ani în urmă, și până la inventarea primului tranzistor în anul 1947. Totuși, cum s-a ajuns aici?

Conţinut
Esenţa cunoașterii știinţifice rezidă în Grecia Antică, care a lăst moștenire Europei moderne o desăvârșită zestre culturală. Acolo au loc primele descoperiri și invenţii care aveau să revoluţioneze gândirea: trasarea contururilor geometriei euclidiene (cca. 345-265 î.Hr.); revelaţiile matematice ale lui Pitagora prin fundamentarea unei filosofii a naturii și a cărui faimoasă teoremă (suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei) este întrebuinţată în continuare în zilele noastre în abordarea dilemelor din domeniul astronomiei (de pildă, în paralaxia heliocentrică, pentru determinarea distanţei până la stelele aflate în vecinătatea Pământului); dezvoltarea raţionamentelor logice de către Aristotel prin cele șase tratate de logică („Organon”) și, fără îndoială, lucrările filosofice încropite de gânditori desăvârșiţi precum Platon sau Epicur.
Omenirea traversează apoi perioade de cumpănă. Molimele și războaiele religioase îngreunează profund dezvoltarea, până undeva în ajunul Epocii Renascentiste, când Johannes Gutenberg inventează presa de tipar. Izbânda sa a făcut posibilă tipărirea și răspândirea operelor antice și a lucrărilor naţionale, deschizând posibilitatea comunicării în masă. Apoi, între 1519 și 1522, Fernando Magellan întreprinde o expediţie în jurul Pământului și izbutește să ateste forma sferică a planetei noastre. 

Însăși ideea centrală a renascentismului, renașterea omului și plasarea sa în centrul preocupărilor, constituie piatra de temelie a progreselor însemnate din acea epocă: bunăoară, trecerea de la viziunea geocentrică creionată de Ptolemeu în fizică (Pământul se află în centrul Universului) la viziunea heliocentrică promovată de către Copernic, în lucrarea sa, „De revolutionibus orbium coelestium” (1543). Renașterea societăţii și a culturii conferă libertate de exprimare artiștilor, oamenilor de știinţă și cărturarilor în general.

Iar povestea continuă. Cu aproximativ treizeci de ani înainte de debutul iluminismului, Isaac Newton publică „Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” (5 iulie 1687), lucrare în trei volume unde postulează una dintre cele mai marcante idei din istoria știinţei: gravitaţia, percepută ca forţă care acţionează universal asupra tuturor corpurilor, proporţională cu cantitatea de materie din fiecare. Mecanica newtoniană, bazată pe o filosofie profund experimentală, formează bazele mecanicii clasice prin cele trei principii fundamentale: principiul inerţiei, principiul forţei, principiul acţiunii și reacţiunii.

Revoluţia Industrială din 1764, iniţiată de inventarea motorului cu aburi de către James Watt, conferă omenirii primul avantaj tehnologic semnificativ, iar societatea se preschimbă la scurt timp într-un organ ce dispune de automatizări pe piaţa muncii. La mai puţin de 100 de ani după aceea, în anul 1844, Samuel Morse transmite primul semnal prin intermediul telegrafului electric (de la Washington D.C. la Baltimore), apelând la principiile de bază ale electromagnetismului și deschizând astfel poarta telecomunicaţiilor în masă.

În anul 1859, Charles Darwin publică „Originea speciilor”, atestând empiric evoluţionismul deja existent și conferind omenirii una dintre cele mai remarcabile constatări din ultimele secole în ceea ce privește istoricul genetic și comportamental al entităţilor organice. Și pentru a pătrunde în secolul XX la viteze maxime, Henry Ford izbutește, în anul 1896, să finalizeze construcţia primului automobil: Quadraciclul, bazat pe un motor alimentat cu gaz. 

Una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX o constituie teoria relativităţii, emisă de către Albert Einstein în anul 1916 și pe care o întâlnim, de exemplu, la procesul de navigare GPS, urmată de inventarea tranzistorului în anul 1947 de către doi fizicieni din cadrul companiei Bell Labs, John Bardeen și Walter Brattain. Tranzistorul avea o rezistenţă mai bună în raport cu tuburile electronice, emitea mai puţină căldură și necesita mai puţină energie. Pe lângă descoperirile remarcabile care au condus la construirea calculatoarelor, spre sfârșitul anilor ’60 apare primul prototip al internetului de astăzi, creat de către ARPANET și finanţat de către Ministerul Apărării ale Statelor Unite ale Americii. De acum încolo, telecomunicaţiile înfloresc, iar oamenii pășesc încet, dar sigur, pe terenurile încă nedescoperite ale cyberspaţiului.

Concluzie

Acestea fiind spuse, odată intraţi în anul de graţie 2021, iată-ne puși în faţa unui viitor luminat și prosper, a cărui existenţă nu putea fi posibilă fără o multitudine de descoperiri care au revoluţionat istoria omenirii, creând paradigme de gândire, societăţi iluminate și, de ce nu, un trai mai bun pentru fiinţa umană.

Jurnal Umanist

Comentarii