Prezenţa artei în ecologie

Un articol de Dora Timar

Conexiunile artei dintre trecut și prezent prin prisma schimbărilor climatice

Începutul secolului 20 a determinat provocări mari pentru schimbările de mediu prin anxietăţi cu privire la gestionarea deșeurilor, energia nucleară, poluarea chimică din aer și apă, legătura dintre natură și cultura umană schimbându-se radical în doar un secol și jumătate.

În anul 1850, artistul Frederic Edwin Church naviga pe coasta canadiană în scopul de a găsi noi locuri pe care le putea reproduce prin pictură. Acesta a petrecut săptămâni întregi printre gheţari înainte de a se întoarce la studioul său din New York cu aproximativ 100 de schiţe ale mării îngheţate. Monumentala pictură a artistului “Gheţarii” a fost prezentată într-un vernisaj în anul 1861, cu 12 zile înainte de izbucnirea Războiului Civil American. Pictura sa arată puterea gheţarilor care existau în natura lor “sublimă și de neîmblânzit”, adăugând detaliul unui catarg distrus al unui vas de navigaţie cu scopul de a reprezenta fragilitatea umană în faţa puterii naturale, “exact opusul la ceea ce sugerează picturile moderne ale gheţarilor, ultimele picturi fiind despre topirea gheţarilor din cauza acţiunilor noastre umane” explică Karl Kusserow, director la Muzeul de Artă din Universitatea Princeton.

Sursa foto: BBC – Dallas Museum of Art. Gheţarii de Frederic Edwin Church

Kusserow face referire la lucrările de artă precum cea a artistului danez Olafur Eliasson, Ice Watch, în care peste douăzeci de gheţari care au fost pierduţi din pătura de gheaţă a Groenlandei, au fost plasaţi în centrul Londrei și lăsaţi să se topească, amintindu-le trecătorilor de fragilitatea Oceanului Arctic. În doar un secol și jumătate dintre cele două lucrări de artă, conceptul umanităţii faţă de natură a fost alterat în mod dramatic.

Sursa foto: BBC – Olafur Eliasson/Minik Rosing

În timp ce oamenii de știinţă, parlamentarii și organizaţiile non-guvernamentale încearcă să atragă atenţia asupra crizei în care se află clima noastră, istoricii artei oferă diferite răspunsuri vizuale despre cum relaţia noastră cu natura s-a schimbat în foarte puţin timp. Oamenii de știinţă și artiștii au studiat lucrările de artă de acum câteva sute de ani în scopul de a reconstitui condiţiile climatice din trecut ca mai apoi să le compare cu situaţia climatică din prezent. Picturile și schiţele din 1600 au permis cercetătorilor din Elveţia să observe tranziţia Gheţarului Inferior Grindelwald din munţii Alpi. Comparând extensia gheţarilor din picturile vechi cu observaţiile curente, aceștia au determinat atmosfera climatică de dinainte de încălzirea planetei prin industrializare. În mod similar, academicieni din Grecia au arătat într-un studiu din 2014 modul în care culorile folosite pentru apus de către artiști faimoși pot estima nivelul de poluare al atmosferei în ultimele 5 secole. Cercetătorul Christos Zerefos, profesor la catedra de Fizica Atmosferei din Grecia a explicat că “atunci când artiștii colorează apusul, este esenţial modul în care creierul lor percepe culorile verde și roșu, acolo este cuprinsă informaţia relevantă cu privire la mediu.”.

Sursa foto: BBC – Alamy

George Adamson, istoric și geograf la King’s College London, a explicat importanţa conexiunii dintre schimbările climatice și artefactele culturale prin reprezentări peisagistice ale iernii din diferite secole. În 1500, în Europa de Vest, reprezentările iernii în pictură erau create prin spectrul dificultăţilor prin care treceau comunităţile, fiind concentrate pe aprovizionarea hranei și a oamenilor care merg la vânătoare. În secolul al 19-lea, pe de altă parte, iarna era reprezentată în pictură nu prin greutăţile supravieţuirii, ci într-un mod romantizat al priveliștii mediului rural. Arta oferă o fereastră către trecutul, prezentul și viitorul climei, ceva ce în mod izolat știinţa nu poate să ofere din lipsa studiilor asupra naturii din trecut. Prin artă este reprezentată nu doar imagistica secolului apus, ci și reflectarea asupra frustrărilor, speranţelor și așteptărilor umane cu privire la natură prin detaliile picturilor.

Istoria fenomenului ecofeminist în artă

În anul 1970, mișcarea ecologică și revoluţia emergentă a feminismului au respins prin ideologiile lor modelele știinţifice și sociale bazate pe dominare în favoarea unei abordări în care societatea și natura pun accentul pe interconectare. Ambele mișcări au atras atenţia asupra reorganizării radicale a priorităţilor umane, ajungând împreună sub forma ideologiei filosofice de “ecofeminism”, care împerechea eliberarea femeilor împreună cu restaurarea mediului natural. Ideile filosofiei au fost perpetuate de vizionari precum faimosul naturalist John Muir și futuristul Buckminster Fuller, prezentând diferite viziuni ale societăţii care ar echilibra ierarhiile și ar pune accentul pe cooperare și colaborare în pofida acţiunilor individuale. Astfel, tendinţele filosofice au dus la practicarea artei ecologice, activismului și esteticului relaţional, care încă continuă în prezent.

Artista Aviva Rahmani este unul dintre succesorii ecofeminismul anilor 70. Aceasta a creat “Simfonia Copacilor Albăstriţi”, un proiect prin care a încercat să răspundă la întrebarea “E posibil ca legea drepturilor de autor care protejează arta să fie folosită pentru a proteja un teren în pericol de sechestru?”. Legea din Statele Unite ale Americii care protejează drepturile autorilor previne distrugerea sau alterarea lucrărilor de artă atât timp cât se află sub numele artistului. Astfel, Rahmani a creat o “simfonie” alături de voluntari din comunitatea știinţifică și ecologică, marcând copacii dintr-o pădure cu vopsea netoxică albastră, fiecare copac reprezentând o notă, și fiecare pâlc de copaci o tonalitate. Vizitatorii pădurii își pot imagina simfonia ascultând sunetele naturii printre copacii pictaţi. Rahmani a explicat că “prin ilustrarea simfoniei oamenii sunt conectaţi cu natura”. Cu toate acestea, Corporaţia Spectra Energy a sfidat notificările lui Rahmani, și au tăiat în 2015, toţi copacii pictaţi din Peekskill, New York. Rahmani a continuat să picteze copaci în alte păduri alături de echipe de voluntari, adăugând că “cel puţin, am contribuit la a atrage atenţia asupra problemelor existente”.

Ce fac artiștii în prezent pentru a combate schimbările climatice?

Deanna Witman, cercetător în domeniul biologiei, și-a descoperit o nouă vocaţie în artă, încercând să documenteze schimbările umane și de mediu care se petrec în prezent. Ultimul ei proiect, Index, este o încercare de indexare a câte unei plante din fiecare specie de pe valea râului unde trăiește, în timpul în care temperaturile apei cresc pe tot globul. Fiecare plantă indexată de către aceasta are o referinţă cu numele știinţific și o scurtă prezentare a informaţiei despre specie.

Artistul inginer argentinean Joaquin Fargas, a plecat într-o călătorie în anul 2017 în Antarctica unde a creat panouri solare care accelerează formarea gheţii prin compactarea zăpezii afânate în cristale dure. Această instalaţie are o funcţie simbolică deoarece nu va înlocui gheaţa pierdută odată cu încălzirea globală, dar va atrage atenţia asupra problemei antropice a topirii gheţii într-un mod diferit, prin prezentarea rolului și limitărilor tehnologiei în faţa provocării enorme create de schimbările climatice.

Art Works For Change este o colaborare a artiștilor, organizaţiilor și instituţiilor pentru a inspira o forţa colectivă de schimbare. Într-una dintre expoziţiile recente, au cerut ajutorul persoanelor din domeniul știinţei, tehnologiei, arhitecturii și artei să prezinte clădiri imagistice care abordează provocările căldurii excesive, secetei, inundaţiilor și lipsei de alimente. Printre acestea o structură alba care la prima vedere reprezintă o cochilie mare, este de fapt o fermă modulară de insecte comestibile create din recipiente de plastic.

Sursa foto: BBC

O altă instalaţie faimoasă denumită “Capsulele Poluării”, creată de către Michael Pinsky, constituie 5 capsule interconectate, controlate climatic, fiecare oferind chimia aerului din orașele lumii: Londra, New Delhi, Beijing, Sao Paulo și Tautra (Norvegia). Vizitatorii se pot plimba prin cele 5 capsule, experimentând contrastele instant: de la a inspira aerul curat din Tautra până la aerul nesănătos creat din dioxid de sulf, fum, monoxid de carbon și alţi poluanţi care se regăsesc în capitalele mari din lume.

Sursa foto: BBC

Fie că artiștii creează lucrări de artă pentru a atrage atenţia asupra problemelor cu care ne confruntăm în combaterea încălzirii globale sau oferă resursele istorice pentru a lucra alături de oamenii de știinţă în prezicerea și prevenirea dezastrelor naturale, aceștia continuă să contribuie prin mișcările artistice și ecologice la tragerea unui semnal de alarmă, timpul și resursele pe care le au la îndemână marile ţări și companii din lume fiind limitate. Lauren Groff, fondatoarea Climate Visionaries Artists Project a declarat că scopul artiștilor în ecologie este de a “crea artă, a scrie un eseu, a desena, a face o fotografie, a te angaja într-un mod real la a aborda starea climatică”, fiind esenţială contribuţia tuturor artiștilor în combaterea crizei climatice.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

https://www.bbc.com/culture/article/20200528-the-climate-change-clues-hidden-in-art-history

https://www.bbc.com/culture/article/20200422-climate-change-art-the-best-ways-to-change-the-world

Jurnal Umanist

Comentarii