A fi Bun și fără Dumnezeu

Un articol de Dora Timar

Probabil că ai auzit de nenumărate ori “Pentru a fi o persoană bună, trebuie să crezi în Dumnezeu”, și probabil ai auzit și mai frecvent întrebarea “Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci în ce crezi?”. Aceste prejudecăţi continuă să fie pregnante în societatea noastră în pofida faptului că teoreticieni, filosofi și oameni de știinţă au continuat să dezvolte posibilităţi de deschidere și inovare a societăţii nu doar pe plan material, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii însăși mentalitatea umană fiind supusă unor schimbări radicale. În ziua de astăzi există, fără îndoială, oameni care sunt “buni chiar și fără Dumnezeu”, în alte cuvinte, oameni care duc o viaţă orientată moral și etic fără aspiraţia de a îmbrăţișa un cult religios pentru a face asta. 

Această mișcare internaţională de “a fi bun fără Dumnezeu” s-a dezvoltat într-o atitudine filosofică coerentă și pozitivă sub numele de umanism. Umanismul are la baza sa filosofia de a pune în centru omul cu abilităţile sale raţionale și empatice. Valorile principale ale umanismului includ libertatea individuală, raţiunea, progresul știinţific, empatia și activismul social, valori pe care le vom dezvolta mai departe în acest articol.

Cum a început mișcarea umanistă?

A îmbrăţișa umanismul înseamnă a îmbrăţișa ideea că cea mai înaltă chemare a oamenilor este cea de a avea grijă de ceilalţi.” – Sean Faircloth.

În anul 1952, primul Congres Mondial al Umanismului a fost ţinut în Amsterdam. Sute de activiști din toată lumea s-au adunat în capitala Olandei având două obiective: primul, de a stabili o organizaţie internaţională care să reunească activiști și organizaţii umaniste din toată lumea; iar cel de-al doilea a fost de a stabili valorile și obiective umanismului. Această organizaţie operează astăzi sub numele de Humanists International, iar la timpul primei reuniuni a umaniștilor a purtat pentru prima dată numele de International Humanist and Ethical Union (Uniunea Internaţională Etică și Umanistă). Textul care conţinea valorile și obiectivele umanismului a primit numele “Declaraţia de la Amsterdam”, un document creat în timpul Războiului Rece, perioadă în care revoluţia tehnologică urma să schimbe radical viaţa umană. 

Ce conţinea Declaraţia de la Amsterdam?

Declaraţia de la Amsterdam a fost stabilită în 1952 și a fost o singură dată modificată în 2002, când reprezentanţi ai umaniștilor din întreaga lume s-au reunit pentru a actualiza obiectivele și valorile organizaţiei. Umanismul este rezultatul unei tradiţii lungi de gândire liberă care a inspirat marii gânditori și artiști ai lumii, oferind susţinere chiar pentru știinţă. Fundamentele după care umaniștii se ghidează în viaţa lor cotidiană și profesională sunt: 1. Umanismul este etic.; 2. Umanismul este raţional.; 3. Umanismul susţine democraţia și drepturile omului.; 4. Umanismul insistă ca libertatea personală să fie însoţită de responsabilitatea socială.; 5. Umanismul vine ca alternativă pentru religiile dogmatice.; 6. Umanismul susţine valorile artistice ale creativităţii și imaginaţiei, și totodată recunoaște puterea transformatoare a artei.; 7. Umanismul este un stil de viaţă care își dorește împlinirea la cel mai înalt nivel a omului prin cultivarea unei vieţi etice și creative, oferind etica și raţiunea ca instrumente pentru a aborda provocările timpurilor noastre. 

A fi bun și fără Dumnezeu – despre valorile umanismului

 Sursa foto: Humanists International – Good without a God

Individul în natura sa – demn și autentic

Umanismul, la baza sa, este preocupat de indivizi ca fiinţe de sine stătătoare, îmbrăţișând diversitatea în ceea ce privește interesele, preferinţele și opiniile personale. Acest mod de manifestare se îndepărtează de sistemele de credinţă tradiţionale care tind să pună comunitatea deasupra persoanei. În unele comunităţi demnitatea și drepturile persoanelor se oferă condiţionat, în baza apartenenţei la comunitate, rezultând uneori în pierderea totală a demnităţii, drepturilor și în unele cazuri extreme, a vieţii. Umanismul, pe de altă parte, asigură demnitatea și drepturile egale ale tuturor persoanelor în mod individual, indiferent de comunitatea de care persoana aparţine. Să ne gândim, spre exemplu, la fundamentalismul religios care separă credincioșii de necredincioși, punând eticheta celor din urmă de “apostaţi”, oameni pe care îi pot exclude din comunitate sau chiar persecuta dacă valorile acestora se abat de la direcţia generală a comunităţii. Sau, să luăm în considerare naţionalismul care separă în mod antitetic pe “noi” de “ei”, oferind drepturi depline și demnitate unui grup de indivizi doar din simplul fapt că, în mod aleatoriu, s-au născut sub aceleași graniţe ale unei ţări. 

Umanismul, în mod contrar, își propune să fie universal, condamnând orice fel de discriminare bazată pe identitatea de grup, și suţinând că o persoană merită în mod egal aceeași recunoaștere a valorii sale individuale, chiar dacă există diferenţe biologice, culturale sau politice. 

Recunoașterea autonomiei și demnităţii persoanelor are o implicaţie atât politică cât și etică. Conform umaniștilor, indivizii sunt liberi să acţioneze în conformitate cu dorinţele lor, atât timp cât nu încalcă libertăţile celorlalţi, spre deosebire de filosofiile tradiţionale care consideră indivizii “heteronomi” (a depinde de o autoritate morală externă), deci se așteaptă ca toţi indivizii, în pofida diferenţelor individuale și a variaţiilor personalităţii umane, să se conformeze la ceea ce tradiţia prescrie a fi “corect” sau “normal”. Să ne gândim spre exemplu la homosexualitate. Multe religii condamnă homosexualitatea ca fiind un păcat, iar bazându-se pe acest concept discriminează persoanele aparţinând comunităţii LGBTQ+ și pe susţinătorii acestora. Contrar conceptelor tradiţionale, umanismul recunoaște și susţine dreptul tuturor persoanelor de a se iubi consimţit și liber, conform citatului faimos a lui John Stuart Mill, umul dintre cei mai proeminenţi filosofi umaniști “asupra sinelui, asupra corpului și al minţii sale, individul este suveran”.

Principiul autonomiei individuale este extins mult mai departe de orientarea sexuală și oferă o cale rezonabilă și clară, de a promova o societate consolidată din mulţi indivizi, fiecare diferit de celălalt, cu identităţi divergente și de multe ori antitetice, opinii și interese diferite.

Principiul raţiunii

Pentru umanism, principiul comportamentului moral este raţiunea, definit ca școala de gândire care deosebește fiinţele umane de toate celelalte fiinţe, oferind posibilitatea umanităţii de a progresa până în punctul în care ne aflăm astăzi. Vă puteţi gândi la raţiune ca la un instrument puternic, care atunci când este folosit corect, oferă oamenilor multe posibilităţi: de a procesa și a împărtăși idei abstracte, complexe și universale, de a identifica probleme și a descoperi strategii eficiente pentru a le rezolva, de a minimiza efortul și a maximiza rezultatul, de a distinge dintre adevărat și fals într-o manieră obiectivă bazată pe dovezi știinţifice, de a construi, oferi mai departe și a conserva toate cunoștinţele acumulate de la generaţie la generaţie, iar lista poate continua.

Spre deosebire de umanism, multe filosofii tradiţionale apelează la surse îndoielnice de cunoaștere, cum ar fi:

  • autoritatea – un lucru este adevărat pentru că este susţinut de o anumită persoană sau instituţie;
  • tradiţia – un lucru este adevărat pentru că a fost susţinut o perioadă lungă de timp;
  • instinctul – un lucru este adevărat pentru că instinctiv simt că este așa;
  • misticismul – un lucru există pentru că într-un moment de exaltare supra raţional am perceput existenţa acestuia;
  • frica – un lucru este adevărat pentru că îmi este frică să contemplez la consecinţele care ar putea precede din faptul că acest lucru este fals;

Pentru umanism, baza cunoașterii și a raţiunii umane obiective se află în știinţă. “Știinţa” trebuie înţeleasă ca un set de discipline care prin metode obiective și universale analizează lumea externă pentru a înţelege mecanismele de funcţionare a acesteia și totodată, prin utilizarea tehnologiei, de a veni cu soluţii noi pentru a ne adapta mai bine la mediu.

Galileo Galilei a fost prima persoană care, în secolul al XVII-lea, a dezvoltat metoda știinţifică printr-o serie de proceduri: (1) observarea fenomenului natural, (2) formularea unei ipoteze privind fenomenul observat, (3) verificarea acelei ipoteze prin experimente obiective și replicabile, și în cele din urmă (4) elaborarea unei teorii coerente, valid universale pentru fenomenul studiat. Din acel moment și până astăzi, metoda știinţifică conceptualizată de către Galilei a continuat a persevera, oamenii dezvoltând noi modalităţi de a o îmbunătăţi. Știinţa a schimbat radical viaţa umană și a adus un progress colectiv fără precedent, motiv pentru care umaniștii susţin și apreciază atât de mult metodele știinţifice. Potenţialul știinţei este enorm, de aceea trebuie supervizat și temperat de valorile umaniste, pentru a asigura utilizarea acesteia în favoarea umanităţii, după cum este notat și în Declaraţia de la Amsterdam, “știinţa ne oferă mijloacele dar valorile umane trebuie să propună finalul”.

Sursa foto: Humanists International – Good without a God

Democraţie, libertate, secularism

Oamenii sunt liberi să gândească, cerceteze, experimenteze, exprime, să contrazică și să facă greșeli, de asemenea ei fiind liberi să cunoască și să critice ideile altor persoane, să împărtășească și să își provoace propriile idei, și chiar să își schimbe perspectivele atunci când li se oferă dovezi. Cu toate acestea, este imposibil a cunoaște totul, de aceea oamenii pot să admită faptul că nu au suficiente cunoștinţe cu privire la necunoscut sau la probleme de nerezolvat, în spiritul citatului lui Socrates “Știu că nu știu”. Umanismul totuși nu are o dogmă specifică și nu impune credinţele sale către cei care aderă la organizaţie, fiind mai degrabă o alternativă pentru dogmatismul religios, după cum este prezentat și în Declaraţia de la Amsterdam. Motivul pentru care nu există o dogmă este că întreaga istorie umană a arătat că libertatea fluxului de idei este singura modalitate de a obţine progresul, pe când cele mai întunecate secole au fost definite în mod precis de obscurantism și cenzură a libertăţii de gândire, a cercetării și a exprimării. 

Toate aceste diferenţe unice și individuale, personalităţi de multe ori antitetice și oameni cu idei și concepte divergente sunt reunite sub forma democraţiei. În practică, conceptul de “libertatea mea se termină acolo unde începe a altuia”, este o viziune anarhistă cel puţin optimistă, care se sprijină pe ideea că oamenii sunt capabili de auto-control și nu au nevoie de un stat, reguli și sancţiuni. Opus optimismului anarhist, se află pesimismul regimurilor totalitare. Prin prisma acestui pesimism, oamenii în mod natural par incapabili să acţioneze pe cont propriu și au nevoie constantă de un ghid (un rege, un lider, un partid) care să le ofere clar și concis ce este bun pentru indivizi și să impună această bunătate tuturor oamenilor.

Echilibrul stă în natura umană adevărată, umanismul nefiind optimist sau pesimist, ci mai degrabă realist. Susţinerea regimului democratic în care puterea este oferită provizoriu tuturor cetăţenilor, reprezentaţi la rândul lor de multe instituţii independente, păstrează haosul care ar deriva din lipsa de reguli și nedreptăţile sub control. Democraţia este un dublu proces de a ţine sub control dezorganizarea și a evita tirania regimurilor totalitare. Este un proces colectiv, continuu și imperfect, mereu susceptibil la eșec, dar totodată cel mai bun sistem pe care noi, ca societate, îl avem.

Sursa foto: animationguild.org, Chaichan Ingkawaranon

Importanţa secularismului în societate este vitală pentru a evita ameninţările împotriva principiilor democratice. Cu toate acestea, secularismul este de multe ori judecat și neînţeles, fiind asociat cu manifestări anti-religioase, când în realitate, secularismul nu intervine niciodată asupra conţinutului religios și nici nu are ca scop cenzurarea sau eliminarea acestuia, ci oferă doar limitele în care instituţiile religioase au permisiunea de a opera cu instituţiile democratice ale statului. Lipsa acestor limite poate duce la pericole precum ameninţarea teocratică sau chiar dispariţia libertăţii religioase, în mod paradoxal, atunci când o singură religie preia prea multă putere există posibilitatea ca celelalte religii să fie cenzurate.

Empatie, activism social și umanism

Umaniștii nu cred într-o zeitate, și nici nu sunt adepţii unei cărţi sfinte. Nucleul valorilor umaniste stă în simplul fapt că o persoană poate duce o viaţă morală, etică, empatică și satisfăcătoare fără a urma o tradiţie religioasă. Umaniștii consideră că toţi oamenii au o singură viaţă, neexistând nimic după moarte, de aceea este vital ca aceștia să își focalizeze atenţia pe a fi fericiţi, a trata oamenii cu respect și bunătate și a trăi viaţa într-un mod frumos, având totodată datoria umană moștenită din generaţie în generaţie de a respecta și a susţine ceilalţi oameni. Deși nu au un loc în care să se întâlnească cu regularitate, ei oferă lecţii, formează grupuri de discuţie și au ceremonii (precum nunţile non-religioase și înmormântările). Grupurile sunt reunite de dorinţa de a se implica activ în schimbarea în bine a lumii, de susţinerea individualităţii și diferenţelor personale, de susţinerea drepturilor celor discriminaţi și de promovare a libertăţii de gândire și exprimare. 

Deși secole întregi oamenii s-au ghidat după conduita morală oferită de diverse instituţii religioase sau de stat, acum societatea modernă și democratică oferă persoanelor posibilitatea de a avea propriul sistem unic de credinţe, valori și idei pe care aceștia să le urmeze, motiv pentru care umanismul promovează această manifestare unică a individului. Oamenii pot fi ghidaţi de simţul etic și raţional, de empatie faţă de celelalte persoane care pe cât sunt de asemănătoare, pe atât sunt de diferite, în final alegând fără nicio constrângere dogmatică a fi buni, morali și etici în viaţa lor de zi cu zi. 

O lume umanistă este un loc mai bun pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care nu sunt umaniști”.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Internaţionale a Umanismului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

https://humanists.international/wp-content/uploads/2021/04/Good-without-a-God.pdf

https://www.bbc.co.uk/bitesize/topics/znk647h/articles/zmqpkmn

Jurnal Umanist

Comentarii