Societatea Civilă în România

Un articol de Theodora Cristea

Uniunea Europeană definește societatea civilă drept cumulul ,,tuturor formelor de acţiune socială întreprinse de către persoane individuale sau de către grupuri care nu au legătură cu statul și nici nu sunt gestionate de stat”, cu scopul servirii unui interes public general. Acest tip de implicare civică este văzută drept un pilon important al oricărui sistem democratic consolidat și o parte esenţială a bunei guvernări la nivel european, însă ce putem spune despre starea societăţii civile în fostele state comuniste? 

Elementul central al societăţii civile este lipsa totală a implicării statului în gestionarea activităţii; această condiţie este mai greu de îndeplinit în totalitate într-un sistem în care timp de câteva decenii statul a avut monopol asupra celor mai multe aspecte ale vieţii publice. Nu este de mirare, deci, că sudul și estul Europei sunt puţin mai în urmă în ceea ce privește conștiinţa civică și participarea civilă, având în vedere că au trecut nu mult peste 3 decenii de la Revoluţie iar sistemul educaţional nu a fost schimbat îndeajuns de rapid încât să faciliteze o creștere rapidă a societăţii civile. Cu toate acestea, România se află fără îndoială într-o stare mult mai buna acum decat se afla imediat după căderea Comunismului, în ceea ce privește societatea civilă.

Probabil cele mai cunoscute forme ale societăţii civile sunt organizaţiile nonguvernamentale, fiind prima forma de organizare a participării civice care vine în minte la menţionarea frazei pentru majoritatea lumii, deci să începem cu ele: Camera Deputaţilor listeaza 226 de ONG-uri de utilitate publică înregistrate în România, cu cele mai vechi fiind înfiinţate imediat după Revoluţie, în 1990, și cele mai noi în 2021. Total, în România sunt înregistrate aproximativ 27,000 de ONG-uri, dintre care în jur de 2,000 sunt active, majoritar în sectorul cultural. În comparaţie, Franţa are 1,820,812 ONG-uri înregistrate, deci diferenţa este semnificativă. 

Știm că societatea civilă nu este reprezentată exclusiv de ONG-uri, totuși, ci include și asociaţii profesionale, organizaţii politice, cluburi civice, instituţii culturale, sindicate, cluburi sociale și sportive, organizaţii religioase, grupări de media, asociaţii studenţești, etc. Practic, societatea civilă include orice grupare sau activitate care presupune o comunitate și un scop comun – iar acestea încep să se regăsească din ce în ce mai frecvent și în România. 

Dacă ar fi să trecem prin toate aspectele societăţii civile, am sta aici o veșnicie – haideţi deci să ne uităm mai degrabă la doar două exemple de grupări ale societăţii civile care contribuie la îmbunătăţirea comunităţii în moduri diferite.

Primul exemplu este acela al comunităţii Declic, care reprezintă prima comunitate românească de activism și de campaigning online. Inspirat de organizaţii precum 38 Degrees din Marea Britanie, GetUp din Australia, Leadnow din Canada ș.a.m.d. Declic își începe campaniile online, dar adesea ajunge la modele de organizare offline cu manifestări care includ strângerii de semnături, flashmoburi, întâlniri informale și proteste. 

Campaniile în sine sunt derulate constant, iar subiectele sunt alese de echipa Declic fie prin sugestii directe de la membrii, fie prin schimburi de idei online, fie prin instrumentul CampaniaMEA creat special pentru coordonarea campaniilor proprii ale membrilor, fie prin recomandările experţilor care colaborează direct cu echipa Declic. 

Cele trei subiecte principale sub umbrela cărora se află toate campaniile Declic sunt următoarele: buna guvernare, natura pentru viitor și societatea solidară. Oamenii pot participa la aceste campanii în cel mai simplu mod, prin a le semna online, iar echipa Declic va face restul muncii (cum ar fi contactarea instituţiilor relevante despre rezultatele campaniilor); sau, oamenii pot alege să se implice mai mult decât atât, fie prin a dona bani specific pentru campanie sau direct către organizaţie, fie prin a participa la evenimente offline și a-și face simţită prezenţa prin acţiune directă. Cine știe, poate veţi contribui chiar prin a deveni membri sau a coordona propria campanie! Și chiar dacă activismul direct nu e în planul vostru pentru Ziua Umanistă de anul acesta, echipa Declic tot merită un gram din atenţia voastra întrucât adresează probleme sociale, politice și culturale relevante; te fac un cetăţean mai implicat. 

Al doilea exemplu, MozaiQ, e puţin diferit – pe când Declic este o comunitate de activism bazată pe campanii și influenţarea guvernării, MozaiQ este o organizaţie comunitară care are ca scop principal ,,sprijinirea, reprezentarea și consolidarea” comunităţilor LGBTQ+ din România, fiind în mare o organizaţie care își dorește să împlinească nevoile culturale ale comunităţii queer din ţară.

MozaiQ a fost înfiinţat spre finalul anului 2015, începând să organizeze evenimente culturale în București din decembrie în același an, precum festivalul Zilei Drepturilor Omului și cenaclul literar Litera Q. S-a extins cu evenimente în afara Bucureștiului spre finalul anului 2016, la Iași și Cluj, și a continuat să crească popularitatea activităţilor din București, în ani ulteriori dând start si la alte proiecte. De asemenea, în 2018 MozaiQ a fost una din vocile principale împotriva Referendumului pentru familia tradiţională, prin campania ,,Iubirea NU se votează” care a inclus mai multe activităţi, precum o campanie de informare, o campanie de crowdfunding, o campanie de boicot a referendumului și două proteste. Foarte probabil să îi vedeţi pe oamenii de la MozaiQ și la marșul Pride din București din aceasta vara, organizat de Asociaţia ACCEPT,  nu strică să salutaţi. 

La fel, cu MozaiQ puteţi să vă implicaţi online, prin a urmări organizaţia pe social media, sau puteţi participa la evenimentele organizate de ei, dacă sunt la voi în oraș – de ce nu? Ar fi un plus de cultura, un pic mai divers faţă de ce e mainstream în mod normal la noi. Pe lângă asta, donaţiile nu strică, dacă vă place munca pe care vedeţi că o fac și vreţi să îi mai ajutaţi.

Ambele organizaţii sunt părţi importante ale societăţii civile, servind scopuri diferite și acţionând pe planuri separate, însă amândouă au ca scop îmbunătăţirea societăţii, prin implicare individuală spre un bine comunitar. Și după cum am menţionat, acestea sunt doar doua! Statul nostru încă este la început în ceea ce privește diversitatea societăţii civile și nivelul de implicare al cetăţenilor, dar dacă fiecare dintre noi ne-am alege măcar două astfel de lucruri la care să participăm activ, ar fi cu siguranţă un pas înainte.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Internaţionale a Umanismului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Surse:

https://eur-lex.europa.eu/summary/glossary/civil_society_organisation.html?locale=ro

http://www.cdep.ro/informatii_publice/ong2015.chest_aprobate 

https://efc.issuelab.org/resources/16301/16301.doc

https://www.declic.ro/intrebari-si-raspunsuri-rapide-despre-declic/
https://eeagrants.org/archive/2009-2014/projects/RO09-0290
https://www.mozaiqlgbt.ro/despre/

Jurnal Umanist

Comentarii