Umanismul în cinematografie

Un articol de Mircea Andrei Cuciureanu

Cinematografia este o formă de artă modernă care, prin ușurinţa și sinceritatea cu care sunt expuse diverse scenarii, a devenit o constantă în vieţile oamenilor. Începând ca un aparat folosit pentru înregistrarea curselor de cai și progresând rapid și impresionant către un dispozitiv „magic” ce proiectează piese de artă, cinematograful și filmul sunt reușite ale progresului și curiozităţii omului. Diversitatea copleșitoare de abordări, interpretări și idei de film nu poate decât să fie o dovadă în plus atât pentru forţa de creaţie a minţii umane, cât și pentru dorinţa omului de a crea și a influenţa. Fiind o formă de artă atât de recentă, filmul prezintă un set de caracteristici ideologice complet diferit faţă de alte forme de artă, principala diferenţă fiind că această formă de exprimare creativă nu s-a dezvoltat sub privirile atente ale religiei; scriitorul și eseistul francez Phillipe Murray susţinea că „cinematograful literalmente nu știe că Dumnezeu a existat vreodată”. Astfel, istoria, evoluţia, prezentul și, cel mai probabil, viitorul filmului sunt axate și modelate, în mare, după placul și asemănarea regizorului și a societăţii în care acesta trăiește. O creaţie a omului, menită în totalitate să-l celebreze și să-l studieze tot pe acesta. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că, citându-l pe Silviu Șerban, „el [cinematograful] este modern în mod natural și naiv”, filmul fiind întotdeauna de actualitate, indiferent de momentul sau contextul istoric. A dat dovadă încă de la început că este un element cheie în evoluţia și schiţarea percepţiei societăţii, fiind folosit atât ca prilej de liberă exprimare și celebrare a diversităţii, cât și ca aparat de propagandă și modalitatea de a schimba/îndrepta opinia publică.

Date fiind toate aceste caracteristici, popularitatea acestei arte, dar și ușurinţa prin care poate fi promovată, atenţia gânditorilor umaniști a fost captată. În ceea ce privește perspectiva umanistă asupra filmului, cel mai facil este dacă sunt create două categorii separate: pe de-o parte, perspectiva criticilor de film și analiza ideologic-filosofică a acestora, iar pe de altă parte, perspectiva creatorilor de filme și a comunităţilor de spectatori și pasionaţi de film.

 În primul rând, ideologic vorbind, umanismul poziţionează omul și valorile umane mai presus de orice, oferind atenţie în special conceptului de om ca individ. Omul constituie o valoarea supremă și un reper, înţelegerea și studiul acestuia fiind considerate priorităţile acestui curent. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și, în special, al moralităţii, axându-se pe capacitatea de autodeterminare, astfel adoptând o perspectivă seculară. Toate aceste valori și caracteristici fie sunt asemănătoare filmului, fie au fost transpuse și adaptate pentru marile ecrane. Creaţii de artă precum „Bacalaureat”, în regia lui Cristian Mungiu, pun sub semnul întrebării codul moral al unor personaje rupte din societatea modernă din România și ridică o dilemă adânc filosofică asupra publicului: ce este moral corect și ce este moral greșit? Scenele lungi, construite cu dexteritate, răbdare și o atenţie aparte la detaliu, oferă destul timp spectatorului pentru a înţelege în profunzime importanţa conflictului, înainte de a-și forma opinii despre personaje și acţiunile lor. Astfel de elemente tehnice atent gândite reprezintă puncte importante în analiza criticilor umaniști. Abordarea umanistă asupra filmelor este axată pe principiul că a fi om înseamnă a da valoare lucrurilor din jur și creaţiilor. Un film „umanist” trebuie să provoace o reacţie emoţională, este de cele mai multe ori axat în jurul unei povești liniare și este folosită cu preponderenţă tehnica mise-en-scene (când sunt incorporate în cadru toate elementele prezente într-o scenă, de la actori, la vestimentaţie, fundal, recuzită scenică). Aceste elemente, încununate cu măiestria regizorului și a actorilor, îndreaptă atenţia în principal către povestea din spatele imaginilor și marchează audienţa. Așa cum scriitorul de teatru Anton Pavlovici Cehov susţinea că arta de a scrie se revarsă liberă în sufletul omului, și cum regizorul Quentin Tarantino a declarat în mai multe rânduri că dacă iubești cu adevărat cinematografia nu ai cum să nu faci în film bun, așa și criticii umaniști susţin că singurele filme care se ridică la nivelul îndreptării lor ideologice sunt cele care merită revăzute și care ridică adevărate semne de întrebare lăuntrice. În viziunea acestora, orice intelectual destul de pasionat poate aduce un aport impresionant în procesul de creaţie și evoluţie al filmului. În această categorie intră, în principal, filmele de artă, dar există și destule creaţii ale studiourilor de la Hollywood care pot fi catalogate drept filme umaniste (de exemplu: „American Beauty”, în regia lui Sam Mendes).

În al doilea rând, o dată cu evoluţia și extinderea zonei de influenţă a cinematografiei, comunităţile implicate în procesul creativ, dar și cele formate din membrii ai audienţei au șansa, mai mult ca niciodată, de a influenţa pozitiv traiectoria societăţii. Susţinerea de proiecte și tematici ce aduc în prim-plan probleme cu care se confruntă sectoare ale societăţii este un exemplu important al puterii pe care îl au membrii audienţei și actorii, asupra producătorilor mari de film. Într-o artă care este creată de oameni, despre oameni și pentru oameni, este imperios necesar să se ţină dezbateri și să fie aduse în „lumina reflectoarelor” probleme actuale, în speranţa de a fi adresate. „Nomadland”, în regia lui Chloé Zhao, adresează la rece problema locuinţelor din SUA, o problemă recurentă care s-a agravat drastic în ultimul an și jumătate de pandemie; The Danish Girl, în regia Tom Hooper, a reprezentat un exemplu bun de incluziune la acea vreme, aducând în atenţia publicului deschiderea către schimbarea de sex și comunităţile minorităţilor sexuale, o deschidere de care multe state și segmente ale societăţii nici acum nu dau dovadă; seria „When They See Us”, în regia Ava DuVernay și Julian Breece, scoate în evidenţă neregulile majore ale sistemului de justiţie american în ceea ce privește tratamentul diferenţiat și discriminator care le este aplicat cetăţenilor afro-americani; acestea sunt doar câteva exemple de producţii mari care aduc în atenţia publicului niște problematici sociale cu adevărat importante, ţintind pentru egalitate, corectitudine și o mai bună incluziune socială a minorităţilor. Un alt exemplu de protest împotriva practicilor lipsite de etică este mișcarea condusă de Tom Cruise, prin care și-a returnat toate cele trei Globuri de Aur pe care le-a câștigat. Această acţiune a motivat și alţi actori și numeroși membrii ai audienţei să i se alăture și să boicoteze pe viitor galele premiilor, scopul final fiind ca reformele sociale promise de Hollywood Foreign Press Association să fie puse cu adevărat în acţiune.

 Caracterul umanist al cinematografiei și al filmului este indiscutabil. Expunerea unor povești și a unor scenarii cu un nivel ridicat de măiestrie are potenţialul de a schimba definitiv perspectiva oamenilor asupra numeroase subiecte și în același timp poate influenţa pozitiv percepţia altor persoane despre sine. Indiferent despre ce tip de film este vorba sau din ce perspectivă este privit, influenţa acestei forme de artă nu poate fi neglijată, iar valoarea pe care aceasta o are pentru umanism este nepreţuită.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Internaţionale a Umanismului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Bibliografie

Bhaerman, Bob. 2016. Secular Humanism in Films. Martie 2016. https://thehumanist.com/arts_entertainment/film/secular-humanism-films/.

Bywater, Tim, and Thomas Sobchack. 1989. An introduction to film criticism : major critical approaches to narrative film. New York: Editura Longman.

Echipa Film Theory. 2014. Humanist Approach. Septembrie 17. https://www.filmtheory.org/humanist-approach/.

Romano, Nick. 2021. Tom Cruise gives back his three Golden Globe awards amid HFPA reckoning. Mai 10. https://ew.com/awards/golden-globes/tom-cruise-gives-back-golden-globe-awards-hfpa-protest/.

Șerban, Silviu. 2016. Limbajul cinematografic în era filmului mut. Editura Peideia.

Jurnal Umanist

Comentarii