Utilizarea forţei letale de către autorităţile statului

Un articol de Ioana Manaila

Recurgerea la forţa letală de către autorităţile statului trebuie să fie întotdeauna „absolut necesară, însă, ce se întâmplă atunci când autorităţile statului ajung la folosirea forţei letale, fără a fi un act absolut necesar?!  

Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege, iar moartea nu poate fi cauzată în mod intenţionat decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de o instanţă, în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege. Fiecare cetăţean trebuie să-și cunoască drepturile și obligaţiile și să acţioneze conștient, legal și cu bună știinţă atunci când este pus în situaţia de a fi abuzat sau atunci când i se încalcă drepturile.

Însă, există cazuri în care autorităţile statului apelează la utilizarea forţei, în mod voluntar sau involuntar, ajungând la provocarea decesului persoanelor sau încălcarea anumitor drepturi.

Obligaţiile statului

Statele sunt obligate să nu provoace moarte în mod voluntar și nelegal și să adopte măsurile necesare pentru a proteja viaţa persoanelor

Forţa letală poate fi utilizată în caz de absolută necesitate, în legitimă apărare sau pentru apărarea unei persoane împotriva violenţelor legate de securitatea naţională. În aceste cazuri se numără atacurile teroriste, arestarea unui suspect sau împiedicarea evadării sau reprimarea unei tulburări violente sau insurecţii îndreptate împotriva unei instituţii a statului.

Cazuri judecate prin CEDO

Pentru a descrie mai bine informaţiile prezentate mai sus, cele două cazuri, care urmează a fi prezentate, explică modul în care autorităţile statului recurg la utilizarea forţei letale, încălcând astfel anumite drepturi pe care orice persoană ar trebui să le respecte.

Cazul „Carabulea v. România” prezintă modul în care suspectul a fost torturat în custodia poliţiei și i-a fost refuzat contactul cu familia sa, murind în îngrijire intensivă. Acest caz a fost judecat la Curtea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Astfel, conform cazului, Guvernul României nu a oferit o explicaţie convingătoare pentru starea critică a acestuia sau pentru rănile provocate pe corp, nici documente care să demonstreze că vânătăile au avut loc post mortem.

Curtea a observat că toate examinările și consultările medicale au fost efectuate în prezenţa poliţiei, dar nu i s-a permis contactul familiei cu acesta sau cu medicii săi. Deoarece tânărul de 27 de ani, perfect sănătos la momentul arestării, a decedat, fără explicaţii din partea autorităţilor, Curtea a decis încălcarea articolului 2 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului,  concluzionând că nu au fost efectuate fotografii criminalistice ale corpului sau radiografii ale toracelui, după moartea acestuia. Descrierile din rapoarte au fost declarate incomplete, mai ales în ceea ce privește cheagul de sânge și examinarea patologică a leziunilor și semnelor de pe corp, împiedicând o analiză exactă a datei sau originii lor.

Cazul „Perisan și alţii împotriva Turciei” descrie utilizarea disproporţionată a forţei pentru îndepărtarea perturbărilor dintr-o închisoare și lipsa unei investigaţii eficiente. Astfel, în acest caz s-au încălcat articole care se referă la încălcarea dreptului la viaţă, în ceea ce privește opt deţinuţi care au decedat și șase care au supravieţuit leziunilor, interdicţie de tratament inuman și degradant și lipsa unei investigaţii eficiente. Ca și cazul de mai sus, acesta a fost judecat de Curte în ceea ce privește evenimentele derulate.

Curtea a examinat dacă Turcia a fost responsabilă pentru încălcarea dreptului la viaţă, în ceea ce privește cei opt prizonieri care au decedat. Aceasta a considerat că intervenţia autorităţilor ar putea fi privită ca având drept scop înăbușirea unei „revolte sau insurecţii” în sensul articolului 2. Forţa folosită a fost ca răspuns la un atac al prizonierilor înarmaţi cu instrumente contondente, însă forţa folosită împotriva prizonierilor, care a condus la moartea a opt dintre ei, nu a fost „absolut necesară”.

Concluzionând, respectarea dreptului la viaţă reprezintă cel mai fundamental drept, însă acesta este, în unele cazuri, încălcat chiar de autorităţile care ar trebui să apere cetăţenii. Cazurile prezentate reprezintă deciziile și circumstanţele evenimentelor prin interpretarea Curţii, demonstrându-se încălcarea drepturilor omului și modul în care viaţa anumitor persoane au fost puse în pericol.

Material realizat de echipa redacţională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Internaţionale a Umanismului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.

Bibliografie:

Cercetare, D. (Ed.). (2013). Securitatea naţională și jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Retrieved mai 20, 2021, from CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI: https://www.echr.coe.int/Documents/Research_report_national_security_RON.pdf

Court, P. R. (n.d.). The ECHR in 50 questions. Retrieved mai 19, 2021, from ECHR: https://www.echr.coe.int/Documents/50Questions_ENG.pdf

Dreptul la viaţă. (2013, mai). Retrieved mai 19, 2021, from European Court of Human Rights : https://www.echr.coe.int/Documents/FS_Life_RON.pdf

ECHR. (2010, 07 13). ROMA ROBBERY SUSPECT WAS TORTURED IN POLICE CUSTODY AND, REFUSED CONTACT WITH HIS FAMILY, DIED IN INTENSIVE CARE. Retrieved 05 20, 2021, from European Court of Human Rights: http://hudoc.echr.coe.int/eng-press?i=003-3201766-3565173

ECHR. (2010, 5 20). DISPROPORTIONATE USE OF FORCE TO QUELL DISTURBANCES IN A PRISON AND LACK OF EFFECTIVE INVESTIGATION. Retrieved mai 20, 2021, from European Court of Human Rights: http://hudoc.echr.coe.int/eng-press?i=003-3138552-3487644

III, W. T. (2016). Police Use of Less Lethal Force: Does Administrative Policy Matter? In W. T. III, Justice Quarterly. Routledge.

Jurnal Umanist

Comentarii