Arhiva pentru luna: ianuarie, 2017

În epoca reţelelor de socializare, este ușor să rămâi blocat într-o cameră cu ecou și să nu ieși niciodată din zona ta de confort. Acest lucru reprezintă o problemă pentru că poate crea o societate polarizată și cu tensiuni interne, în care grupuri izolate iau decizii politice bazate pe idei stereotipice despre alte persoane, iar membrii grupurilor pot deveni ușor fanatici. De aceea, cand m-am alăturat echipei organizaţionale ale festivalului Serile Filmului Gay și am început să ne gândim la potenţiale evenimente, eu m-am gândit imediat la un workshop care să încurajeze dialogul. În acest articol voi aduce argumente, așa cum am făcut-o și la workshop, pentru a arăta că poţi susţine drepturile persoanelor LGTB, fără să fii ipocrit, chiar dacă ești religios.

O pledoarie pentru umanismul secular

În primul rând, aș vrea să prezint mișcarea umanistă fără să îndepărtez persoanele religioase. Umanismul secular din toată lumea se străduie să găsească un slogan dintr-o propoziţie care să definească mișcarea și eu cred ca o idee care să arate înclinarea spre incluziune socială este fundamentală, dacă ne dorim un impact cât mai mare, al mesajului. Deci cum definiesc eu umanismul secular:

O mișcare care dorește să construiască o societate mai puţin scindată prin promovarea unei etici pe baze non-confesionale, seculare.

Indiferent dacă religia este complet compatibilă cu umanismul sau nu, eu cred ca putem toţi sa fim de acord că este, măcar parţial, compatibilă cu acestă definiţie. Până la urmă, adeseori avem ţeluri comune și o alianţă ar putea fi benefică. Dacă nu ești de acord, se poate să ai o imagine stereotipă despre oamenii din tabăra opusă.

Care este sursa valorilor noastre?

Aceasta este o întrebare complicată, pentru care filozofii au încercat să găsească răspuns din vremuri imemoriale, prin urmare nu aș putea decât să ating suprafaţa subiectului, în acest articol. Daţi-mi voie să încep cu un experiment de gândire.

Ești în pustietate, vazându-ţi de treaba ta, când deodată observi un vagon de tramvai ce vine cu viteză spre cinci oameni ce sunt legaţi de șine. Lângă tine există o manetă și dacă tragi de ea poţi schimba cursul vagonului, salvându-i pe cei cinci oameni, însă pe noua șină pe care a luat-o vagonul se află o singură persoană legată, care va muri. Consideri că este bine să tragi de manetă și să schimbi cursul vagonului?

Acum imaginează-ţi că există o singură șină cu cinci oameni legaţi de ea, dar în loc să ai o manetă lângă tine, ești lângă un om foarte gras, pe un pod, chiar lângă balustradă. Dacă îl împingi, o să cadă pe șine, chiar în faţa vagonului și vagonul se va opri, prevenind moartea celor cinci oameni legaţi de șine, însă omul cel gras va muri. Ai împinge omul peste balustradă?

Conform unor studii, aproximativ 90% dintre oameni ar trage de manetă, dar doar 10% ar împinge omul gras. Dar cum găsim aceste răspunsuri? Până la urmă răspunsurile nu sunt scrise în nicio carte sfântă și niciun lider religios nu a dat un răspuns „oficial”. Cu toate acestea, mulţi dintre noi simţim că ar trebui să tragem de manetă, dar că nu ar trebui sa împingem omul gras. Chiar dacă aţi ales alte răspunsuri la întrebări, sunt convins că există nenumărate variante asupra carora am putea fi de acord:

și putem fi de acord chiar dacă suntem creștini, evrei, hinduși, atei etc.

O bază pentru etica seculară?

Scopul meu cu acest experiment este să arăt că avem intuiţii morale. Unele dintre ele pot părea contradictorii, dar cele de bază par a fi universale. Indiferent de naţionalitate, rasă și religie, toţi suntem de acord că:

• Moartea și suferinţa inutilă sunt rele
• Viaţa și bucuria sunt în general bune

De aici nu rezultă că cel mai moral lucru este să alegi un stil de viaţă hedonist, cu un comportament iresponsabil, dedicat doar căutării plăcerii, fără a privi pe termen lung la rezultatul acţiunilor noastre, așa cum ar putea părea la prima vedere. Rezistenţa în faţa tentaţiilor poate fi interpretată de mulţi ca o ambiţie exclusiv religioasă, însă există multe alte motive pentru a preţui această calitate. Comportamentul hedonist pe termen scurt va deveni inamicul fericirii susţinute pe termen lung. Prin urmare, este posibil să fim de acord că plăcerea, bucuria sunt bune și că rezistenţa în faţa tentaţiilor poate fi, de asemenea, un lucru bun și important. Nu există niciun paradox.

Mai mult, noi ne folosim și raţiunea și cunoștinţele noastre despre lume pentru a evalua moralitatea acţiunilor noastre. Să faci reclamă la tutun și să fumezi în spaţii închise, de exemplu, a fost complet acceptabil în toată lumea până am început să învăţăm despre efectele tutunului asupra sănătăţii. În acest caz particular, noile date știinţifice ne-au ghidat deciziile morale.

O analiză seculară, morală a situaţiei persoanelor LGTB+

Comportamentul LGTB nu cauzează moartea nimănui, sau suferinţă gratuită, nu afectează viaţa persoanelor heterosexuale în niciun fel. Sigur, poţi argumenta că parinţii suferă când află despre copii lor că nu sunt hetero și poţi chiar argumenta că persoanele non-hetero suferă din cauza identităţii lor, dar ideea este că existenţa persoanelor gay nu sporește suferinţa din lume în niciun fel ce nu poate fi evitat. Cum am putea să prevenim această suferinţă?

Să ne ignorăm impulsurile și să luptăm împotriva propriei noastre identităţi cu scopul evitării stigmatului social, cu toate că ar proteja sentimentele unor părinţi conservatori, se poate realiza doar cu un mare cost personal. Uneori poate apărea depresia sau chiar suicidul. Deci pentru a evita suferinţa unei persoane, sfârșești prin a cauza și mai multă suferinţă. Ca și când asta nu ar cauza suficiente probleme, oamenii din comunitatea LGTB+ sunt adeseori ţinta violenţei verbale si a ostilităţii, atât în România cât și în alte ţări. În multe locuri, persoanele LGTB nu se simt în siguranţă făcând lucruri pe care cuplurile hetero le fac fără ca măcar să se gândească la ele:

• Să se ţină de mână în public
• Să exprime afecţiune
• Să se refere la partenerul de viaţă cu alt termen în afară de prieten
• Să-și prezinte partenerul familiei și prietenilor etc.

Mai rău decât stigmatul social, în multe ţări, cuplurile LGTB nu sunt recunoscute legal. Căsătoria este o noţiune cu multiple implicaţii sociale, care are diferite semnificaţii pentru persoane diferite, dar ceea ce mulţi par să uite este că are un aspect legal, dincolo de orice legătură cu religia. Din punct de vedere legal aduce beneficii pragmatice, cum ar fi:

• dreptul de a vizita persoana si de a putea lua decizii despre aspecte medicale, dacă nu este altfel specificat într-un testament
• unele drepturi asupra proprietăţilor sau a moștenirilor, chiar și în absenţa unui testament
• posibilitatea de a avea asigurare de viaţă pentru care beneficiarul să fie partenerul
• reduceri sau oferte speciale pentru familii așa cum există uneori pentru mașini, asigurări de sănătate sau cumpărarea unei case
• beneficii în caz de imigrare sau de cerere de rezidenţă
• drept de vizită la închisoare

și multe altele…

Într-un stat secular, liberal, căsătoria nu este altceva decât un contract legal. Nu este nimic sacru la mijloc. Persoanele individuale sau comunităţile îi acordă alte semnificaţii și au tot dreptul să o facă. Nimeni nu încearcă să aplice o lege prin care să forţeze o comunitate religioasă să accepte o căsătorie între persoane gay ca fiind egală, din punctul de vedere al religiei respective, cu una între persoane hetero. Acest gen de schimbare este una socială și nu poate fi impusă prin lege.

Este homosexualitatea nenaturală?

Un argument recurent folosit atât de persoanele religioase, cât și de cele nereligioase împotriva persoanelor gay este ideea că homosexualitatea nu ar fi naturală. Dar ce înseamnă acest lucru? În sens strict, orice lucru observat în natură este, prin definiţie, natural. și dacă alegem un sens mai puţin filozofic, mai uzual, ce definiţie a cuvântului „natural” am putea folosi, astfel încât să includă „banana” și „piatră” dar să nu includă „celular” și „homosexual” ?

• Ceva ce nu poţi face în junglă, fără tehnologie?
• Ceva recent apărut în istorie?

Homosexualitatea, cu siguranţă, poate fi practicată în junglă, fără tehnologie. Leii, vulpile, urșii, oamenii și multe alte animale o practică. De asemenea, nu este un lucru nou apărut în istorie. Dovezi pentru comportament homosexual există de mii de ani.

„Homosexualitatea este privită ca fiind rușinoasă de către barbari și de către aceia care trăiesc sub guvernări despotice, așa cum și filozofia este rușinoasă pentru aceștia, deoarece nu este în interesul unor astfel de conducători să apară idei bune în mintea supușilor lor, sau prietenii puternice sau iubiri pasionale – lucruri pe care homosexualitatea le-ar putea induce.” – Plato

Dar și dacă ar fi fost un lucru recent apărut sau care ar fi necesitat tehnologie, care ar fi fost problema? Computerele sunt și ele recente și necesită tehnologie dar nu sunt des condamnate de persoanele religioase.

Eroarea logică naturalistă

Presupunearea nejustificată că tot cea ce este natural este bun și tot ceea ce este nenatural este rău este numită eroarea logică naturalistă. După orice definiţie rezonabilă, violul este natural. Urangutanii violează, vidrele violează, delfinii violează și de la începuturile omenirii, omul violează. Antibioticele, pe de altă parte, nu sunt naturale. Nicio persoană normală, însă, nu ar folosi aceste fapte pentru a susţine că violul este moralmente accpetabil și că antibioticele ar trebui interzise. Aceste lucru se datorează faptului că folosirea argumentului naturalist nu are nicio relevanţă etică. De fiecare dată ne întoarcem la suferinţă.

Moralitatea trebuie, la un anumit nivel, să se coreleze cu starea de bine a creaturilor conștiente. – Sam Harris

Există multe exemple de comportament „nenatural”, chiar și din punct de vedere sexual, pe care le acceptăm ca fiind legale și în multe cazuri ca fiind inofensive:

• Folosirea metodelor contraceptive
• Folosirea jucăriilor sexuale
• Privitul filmelor pornografice
• Consumul de alcool
• Consumul de junk food

și asta fără să mai menţionăm condusul mașinilor, jucatul de jocuri pe calculator, etc.

Fii bine informat

Este acceptat, ca fiind adevărat, că pentru a putea propune legi coerente în orice zona a politicii, fie că vorbim despre sănătate, apărare militară etc este important să fim educaţi în domeniul respectiv. Când vine vorba despre etică, însă, această idee nu se menţine. Oamenii par să presupună că ideile, oricare ar fi ele, sunt egale între ele, și prin urmare singurul mod de a le lua apărarea este fie cu forţa, fie apelând la referendumuri și încercând să aplici ce dorește majoritatea.

(versiunea mea modificată la aceasta ilustraţie a dilemei tramvaiului.)

Acest lucru este extrem de periculos pentru că, așa cum am spus, informaţia este crucială pentru a lua decizii morale. În ilustraţia de mai sus, de exemplu, persoana este perfect justificată în a trage de manetă pentru a putea să salveze patru oameni. Însa el nu știe că cei cinci oameni de pe linia iniţială sunt manechine, realizate realist. Acest lucru arată ca acţiunile cu intenţii bune, dar bazate pe informaţii false pot avea consecinţe teribile. Atunci cand argumentăm împotriva drepturilor persoanelor LGBT pe motiv că acest comportament este nenatural, dăm dovada unei acţiuni bine-intenţionate, dar prost informate. Este foarte frustrant când persoanele care emit aceste idei recunosc cu mare ușurinţă că nu au niciun interes în a studia biologia sau etica. Acest lucru ar trebui să ne deranjeze la fel de tare ca atunci când vedem un ministru al sănătăţii care recunoaște că nu are niciun interes în medicină.

Religie

Până acum am susţinut că noi toţi ne folosim intuiţiile morale pentru a ne ghida acţiunile. Dar aș minţi dacă aș spune că religia nu mai joacă niciun rol în a modela modul de gândire al oamenilor, atunci când trebuie să aleagă între bine și rău. Deci cum influenţează religia moralitatea în zilele noastre ?

• Face afirmaţii pe care le susţine ca fiind morale ( ex: Nu vei avea alţi zei)
• Face afirmaţii despre fenomene naturale pentru care pretinde implicaţii morale indirecte ( ex: sufletul intră în fetus în momentul concepţiei, conform doctrinei creștine, dar acest lucru se întamplă doar după 40-120 de zile conform doctrinei musulmane)

Acest gen de afirmaţii sunt mereu supuse interpretărilor….

Vechiul testament este supus interpretărilor

Deci Moise a spus oamenilor „Înarmaţi dintre voi oameni pentru razboi, și-n faţa Domnului războiţi-vă împotriva Madianiţilor, pentru ca răzbunarea Domnului să fie asupra lui Madian…. Ucideti dar acum toti copiii de parte barbateasca si ucideti toate femeile care-au cunoscut barbat, iar pe fetele care n’au cunoscut barbat crutati-le…” – Numerele 31:4, 17- 18

Cel ce se va împreuna cu dobitoc, acela să fie omorât; veţi ucide și dobitocul. – Leviticus 20:15 NLT

Dar toate câte nu au aripi și solzi și care sunt în ape – mări sau râuri – tot ceea ce puiesc apele și mișună ca vietăţi prin ape; spurcate sunt și spurcate să vă fie: din carnea lor să nu mâncaţi și de stârvurile lor să vă fie greaţă. – Leviticul 11:10-11

Noul Testament este supus interpretărilor

„Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă-n adunările bisericești; fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, așa cum spune și legea. Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe pe barbaţii lor acasă, căci este rușinos ca femeile să vorbească-n Biserică.” – Epistola întâi către corinteni 14:34-35

„Iar Eu vă spun că, în afară de vina desfrânării, oricine-și va lăsa femeia și va lua alta, săvârșește adulter; și cel ce a luat-o pe cea lăsată, adulter săvârșește”. – Evanghelia dupa Matei

„Cei ce se află sub jug ca robi să-și socotească pe stăpânii lor vrednici de toata cinstea, pentru ca numele lui Dumnezeu și învăţătura sa să nu fie blasfemiate. Iar cei ce au stăpâni credincioși, să nu-i dispreţuiască pentru aceea că sunt fraţi; dimpotrivă, cu atât mai mult să-i slujească, tocmai fiindcă cei ce se bucura de slujirea lor sunt credincioși și iubiţi. Învaţî aceasta și îndeamnă!” Epistola sfantului apostol Pavel întâia catre Timotei 6:1-2

Cum alegem care pasaje trebuie susţinute și aplicate și care pot fi reinterpretate?

• Ne folosim de intuiţiile noastre morale, universale
• Căutăm un mesaj mai profund în scriptură care să ne ghideze interpretarea

Ilustrează aceste pasaje mesajul general, mesajul de bază din noul testament?

„De se va culca cineva cu bărbat ca și cum s-ar culca cu o femeie, amîndoi au săvârșit urâciune: vor fi omorâţi, că vinovaţi sunt.” – Leviticul 20:13 Oare ce ai vrut sa zici aici, pt ca intrebi de noul testament dar Leviticul este din vechiul testament

Nu știţi, oare, că nedrepţii nu vor moșteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii; Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăţia lui Dumnezeu. – Epistola întâia către Corinteni a apostolului Pavel 6:9-10

Oare sunt aceste pasaje mai reprezentative?

Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală. –  Epistola către romani a apostolului Pavel 14:13

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, și cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. Sfanta evanghelie după Matei 7:1-2

„…Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. și: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.” – Sfânta evanghelie dupa Marcu 12: 28-31

Pot creștinii să fie pro LGBT+?

Da, cu siguranţă. Sunt mai mult de 100 de confesiuni pro LGBT+ în lumea. Argumentele mele de aici nu sunt noi. Noul Testament este, în mod ciudat, compatibil cu secularismul. De fapt, creștinii sunt creditaţi de unii istorici pentru rolul lor în crearea secularismului, în varianta lui modernă.

Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici. – Sfânta evanghelie după Ioan 18:36

Nu există niciun pasaj din Noul Testament care să indice vreo formă de pedeapsă pentru cei care nu respectă poruncile lui Dumnezeu. Aceasta este o mare schimbare faţă de Vechiul Testament. Pentru Iisus, Dumnezeu este cel capabil și responsabil pentru a judeca și pedepsi oamenii. Oamenilor nu le revine acest drept.

Există multe exemple de lucruri care sunt condamnate în Biblie dar care sunt acum acceptate ca legale în majoritatea ţărilor  creștine:

• Divorţul care nu stipulează nicio vină
• Adulterul
• Homosexualitatea
• Blasfemia

Este religia compatibilă cu secularismul?

Religia este un vast sistem cultural și istoria ne arată că rolul ei mereu a mers dincolo de a furniza un fundament moral strict pentru legislaţie. Chiar și în societaţile care îmbrăţișează o etică seculară ca bază pentru sistemul lor legal, religia tot are un rol central pentru că inspiră:

• Identitate culturală: ritualuri, mâncăruri, dansuri, haine, etc.
• Estetica : arta, arhitectura, muzica, literatura, etc.
• Spiritualitatea: mulţi oameni religioși afirmă că au experimentat un sentiment transcedental, stări de liniște a conștienţei și alte experienţe mistice valoroase.
• Povestiri moralizatoare: utilizarea poveștilor pentru a promova idei morale este un aspect universal al comportamentului uman și, similar fabulelor lui Aesop, parabolele lui Iisus au devenit înrădăcinate în cultura vestică. Într-o societate diversă, cu un bogat repertoriu de povești moralizatoare, fiecare religie este liberă să se concentreze asupra propriei scripturi și să găsească acolo inspiraţie.

Deci dacă religia ta te inspiră să fii un om mai bun, dacă te simţi fericit purtând mai departe tradiţiile strabunilor tăi și dacă îţi oferă un sentiment de pace interioară pe care nu-l regăsești altundeva, atunci îmbrăţișează religia. Nimic nu te oprește din a gândi raţional când vine vorba de moralitate și în același timp să îmbrăţișezi toate aspectele pozitive ale religiei tale.

Concluzie

• Poţi să fii ateu/agnostic și să fii și o persoană morală dacă îţi urmărești intuiţiile tale morale de bază și dacă îţi folosești capacitatea de a raţiona pentru a evita să produci lumii suferinţă inutilă
• Poţi să îmbrăţișezi moștenirea culturală a religiei tale și poţi să te identifici ca fiind creștin/musulman/hindus/etc. și cu toate astea să te bazezi pe informaţiile pe care le ai despre lume și pe intuiţiile tale morale pentru a deosebi binele de rău
• Chiar dacă ești religios și perceptele tale morale derivă din scriptură, poţi accepta comportamentul LGTB ca fiind moral, așa cum consideri că este moral ca femeile să poată vorbi în biserică
• și dacă nu accepţi homosexualitatea în baza credinţelor tale religioase, poţi totuși să fii de acord cu legalizarea căsătoriei persoanelor gay, așa cum ești de acord și cu divorţul dpdv legal, chiar dacă nu îl susţii în principiu

Bineînţeles, datorită vieţii  mele, argumentele pe care le-am oferit au fost concentrate în special asupra creștinismului, dar argumente similare se pot aduce pentru majoritatea religiilor.

Surse

Aici sunt câteva surse pe care le recomand călduros pentru cei interesaţi să afle mai multe despre etică și despre ce înseamnă să fii un om bun:

• Crash Course Philosophy — Cursul de filozofie de la PBS Digital Studios
• Justice with Michael Sandel — Cursul despre justiţie de la Harvard
• Science can answer moral questions — TED talk a lui Sam Harris
• The why and how of effective altruism — TED talk a lui Peter Singer

---

Tradus de Irina Ioana din originalul în engleza.