Conservarea unei specii de balene este posibilă, în ciuda schimbărilor climatice din regiunea arctică

În contextul situaţiei încălzirii globale, unul dintre cele mai importante succese înregistrate în lumea animală îl reprezintă conservarea unei specii din familia Balaenidae, anume balena boreală sau balena de Groenlanda care trăiește în apele arctice și subarctice. 

Acest mamifer acvatic și-a revenit din pragul dispariţiei, numărul de exemplare apropiindu-se de cel măsurat înaintea de vânarea balenelor de Groenlanda în scop comercial din apele Statelor Unite. Această informaţie se bazează pe un fapt neașteptat explicat recent de o agenţie știinţifică americană, „Administraţia Naţională Oceanică și Atmosferică”: creșterea temperaturilor în zona arctică a grăbit procesul de recuperare a acestei specii de balene.

Chiar dacă pentru biologi această concluzie este una surprinzătoare, există certitudinea că balenele boreale au un grad de rezistenţă crescut la condiţiile climatice schimbătoare (topirea gheţii ca urmare a fluctuaţiilor de temperatură). Aceste mamifere sunt chiar avantajate de situaţia încălzirii globale, extinzându-și specia, deși specialiștii au crezut iniţial că balenele de Groenlanda nu se vor putea adapta ușor unei vremi mult mai puţin reci. 

Se pare că regiunea arctică ce experimentează reale modificări este un spaţiu potrivit pentru aceste balene, iar motivul constă în accesul mai rapid și facil la hrană. Temperaturile cresc și lumina solară devine suficient de puternică pentru a subţia straturile de gheaţă de la suprafaţa apei sau pentru a le topi integral. Astfel, mai puţină gheaţă și mai mulţi nutrienţi circulând, prin intermediul apei, spre nord de la marea Bering au determinat o creștere a organismelor vii pe care le pot consuma balenele boreale (crustacee mici: krill și copepod) de la altitudini nordice. Aceste transformări ale zonei arctice își demonstrează utilitatea în cazul acestei specii care trăiește în jurul porţiunii Alaska, fiind atinse rezultate pozitive în sensul luării în greutate și înmulţirii mai accentuate. 

De asemenea, balenele de Groenlanda au reușit să își extindă teritoriul acvatic spre nord, spre ape unde gheaţa a fost cândva prea groasă pentru a putea fi spartă, chiar și de către această specie care are forţa necesară pătrunderii dincolo de un strat de gheaţă de jumătate de metru. În timp ce exemplarele de balenă boreală din vestul regiunii arctice au fost capturate până ce au rămas doar câteva mii la sfârșitul vânătorii în scop comercial, specia a putut să-și revină, să se înmulţească și să ajungă la numărul de zece mii de exemplare la începutul de secol 21, în prezent atingând un număr de aproximativ 16 800. 

În același timp este relevant de reţinut că viitorul balenelor de Groenlanda stă sub semnul întrebării, fiindcă schimbările climatice de la nivelul regiunii arctice sunt continue, având efecte multiple. Stratul de grăsime care oferă protecţie împotriva temperaturilor foarte joase specifice apelor reci ar putea deveni un impediment pentru aceste mamifere pe durata verilor mai calde. Altă problemă cu care este posibil să se confrunte e cauzată de echipamentul de pescuit (în care își pot bloca corpurile), totodată existând riscul competiţiei pentru hrană între aceste balene și alte specii de animale acvatice arctice. Pe măsură ce gheaţa se retrage, balenele de Groenlanda devin mai expuse pericolului reprezentat de singurul lor prădător natural, orca, aparţinând familiei delfinilor oceanici. 

surse info: theguardian.com și arctic.noaa.gov.

sursă foto.

Degradarea mediului înconjurător, unul dintre motivele în funcţie de care părinţii decid să aibă sau nu copii

Un articol realizat de Ioana Răducanu pentru Jurnalul Umanist.

Un sondaj organizat în Statele Unite ale Americii demonstrează un nivel foarte ridicat de îngrijorare privind condiţiile de trai la care vor fi supuse următoarele generaţii din cauza crizei climatice.

Sondajul a fost adresat unui număr de 600 de persoane anonime, cu vârste cuprinse între 27 și 45 de ani, aparţinând unei categorii informate despre problemele mediului înconjurător și care consideră deja factorul climatic un pericol, mai mare sau mai mic, pentru parcursul existenţial al nou-născuţilor. Rezultatele publicate în Climate Change Journal arată că:

  • 96% dintre persoanele chestionate sunt „foarte” și „extrem” de îngrijorate în legătură cu starea de bine/sănătate a eventualilor lor copii în contextul schimbărilor climatice;
  • 60% dintre participanţi exprimă îngrijorare în ceea ce privește contribuţia copiilor la creșterea nivelului de emisii de CO2 din atmosferă;
  • 6% dintre părinţii chestionaţi, în contextul situaţiei climatice actuale, regretă într-o anumită măsură că au copii.

Referitor la situaţia celor 96 de procente, cercetătorii indică faptul că părerea oamenilor despre felul în care încălzirea globală ne afectează și ne va afecta calitatea vieţii se îndreaptă într-o zonă puternic pesimistă. De exemplu, o persoană de gen feminin în vârstă de 27 de ani spune că: „Simt ca nu pot să aduc un copil pe lume fără să mă simt vinovată, forţându-l să încerce să supravieţuiască condiţiilor apocaliptice.”; iar un tată în vârstă de 42 de ani menţionează faptul că în 2050 lumea va fi „o casă a iadului” în care diverse probleme nu își vor mai găsi rezolvare: „Vor izbucni războaie pentru obţinerea resurselor deja limitate, civilizaţii se vor dărâma, agricultura se va prabuși, nivelul mărilor va crește, se vor topi gheţarii, se vor intensifica foametea, seceta, inundaţiile, alunecările de teren.” 

Analizând răspunsurile referitoare la impactul pe care oamenii implicaţi în sondaj consideră că generaţiile următoare îl vor avea asupra subiectului emisiilor de carbon, Matthew Schneider-Mayerson, profesor asistent la colegiul Yale-NUS și coordonator al acestui studiu crede că fricile celor chestionaţi „au tendinţa să fie abstracte și reţinute”, având în vedere totuși că un număr mai mare de copii per familie ridică nivelul emisiilor de CO2 (prin diferite activităţi: utilizarea autoturismului personal mai des, neputinţa de a recicla mereu corespunzător, înlocuirea mai frecventă a becurilor din locuinţă, folosirea mașinii de spălat mai des, etc.). O cercetare din 2017 publicată în Environmental Research Letters arată că un efect pozitiv asupra mediului înconjurător îl are faptul de a avea cu un copil mai puţin/familie („having one fewer child”), asta însemnând o reducere de 58 de tone de CO2 în fiecare an dintr-o viaţă de părinte. 

În ceea ce privește procentul de 6% menţionat anterior, deși înţelege situaţia, Matthew Schneider-Mayerson a rămas surprins observând că există părinţi care regretă că au copii pentru că îi supun pe aceștia tratamentelor negative ale instabilităţii și modificărilor climatice. O femeie de 40 de ani chiar declară că este „îngrozită” că are copii: „ei se vor confrunta cu sfârșitul lumii din cauza schimbărilor climatice”.

Cu toate că acest studiu nu este relevant pentru modul de gândire al oricărei persoane din oricare ţară a lumii, este un pas important în înţelegerea felului în care se raportează populaţia globului la criza climatică. Iar cetăţenii Statelor Unite nu sunt un caz izolat de subiecţi implicaţi într-o structură în care își pot spune opiniile privind acest subiect. În 2019, o mișcare a femeilor din Marea Britanie a decis non-procrearea drept răspuns la evenimentele climatice negative care pot determina colapsul civilizaţiei.

Astfel, cercetările menţionate anterior reprezintă doar un prim pas de analiză știinţifică asupra unui aspect până acum nebăgat în seamă, dar care influenţează fără îndoială comportamentul social al cetăţenilor. Este de așteptat așadar continuarea eforturilor depuse în acest domeniu, pentru ca rezultatele descoperite să ofere o bază de suport pentru implementarea unor soluţii la nivel social și pentru protejarea mediului înconjurător.

surse info: theguardian.com și springer.com.

sursă foto: huffingtonpost.ca, Skynesher via Getty Images.

Intensificarea cercetărilor privind metodele contraceptive, o necesitate

Un articol realizat de Ioana Răducanu pentru Jurnalul Umanist.

Având în vedere nivelul scăzut de cercetări și analize dedicate subiectului metodelor contraceptive din ultimele decenii, este nevoie de mai multe studii și de noi soluţii care să ajute femeile să ducă o viaţă confortabilă, mai sigură, cu mai puţine griji și riscuri implicate.

Ce rezultate indică studiile și sondajele de opinie?

Potrivit ONU (United Nations Population Division. Estimates and Projections of Family Planning Indicators 2020: Regions: UN, 2020), la nivel global, aproape jumătate dintre femei aparţinând grupelor de vârste în care reproducerea este posibilă folosesc metode contraceptive. Alte 171 de milioane de femei (aprox. 1/11 femei) cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani nu folosesc soluţiile contraceptive disponibile pe piaţă, însă își doresc să evite posibile sarcini. Fie ele metode hormonale sau non-hormonale, reticenţă în a utiliza opţiunile contraceptive este provocată de anumiţi factori, incluzând efectele secundare ale acestora (sângerări menstruale neregulate, dureri de cap, acnee, creșteri în greutate, depresie și alte schimbări de stare), precum și ineficienţa lor în unele cazuri (prezervativele masculine nu previn întotdeauna o sarcină: în primul an de folosire a prezervativului, aproximativ 13% dintre femei rămân însărcinate – Trussell, J., Aiken, A. R. A., Micks, E. & Guthrie, K. A. in Contraceptive Technology 21st edn, 2018), dar și gradul lor crescut de inaccesibilitate pentru unele persoane. 

Aplicaţia Clue și shapefuturect.org au organizat un sondaj în care un număr de 100 000 de femei din aproape 200 de ţări au răspuns la întrebări în prima lună de la lansarea acestuia în legătură cu metodele contraceptive preferate de acestea. Analiza preliminară sugerează că o serie de efecte secundare, în special modificări ale dispoziţiei, schimbări fizice precum acneea, creșteri în greutate de 2 – 4.5 kilograme, pierderea părului și scăderea dorinţei sexuale i-ar determina pe respondenţi să nu mai folosească vreo metodă. Rezultate similare a indicat și theldown.com. 

Neutilizarea, folosirea incorectă sau ineficienţa contracepţiei duce la apariţia unor consecinţe serioase: la nivel mondial, în jur de 40% dintre sarcini sunt neintenţionate și aproximativ jumătate dintre acestea se finalizează cu avort indus – Bearak, J., Popinchalk, A., Alkema, L. & Sedgh, G. Lancet Glob. Health 6, e380–e389 (2018). Sarcinile neintenţionate, avorturile și nașterile neplanificate au atât repercusiuni medicale – privind starea de sănătate a persoanelor implicate, cât și economice – din punct de vedere al cheltuielilor individuale și statale. 

Ce progrese s-au făcut privind anticoncepţionalele?

Nemulţumirea faţă de efectele opţiunilor contraceptive existente pe piaţă a determinat industria farmaceutică să creeze noi soluţii. În ultimii zece ani, au apărut produse considerate mai sigure și mai eficiente, companiile având încasări serioase de pe urma vânzării lor:

  • Mirena: dispozitive intrauterine cu eliberare de hormoni lansate de compania Bayer;
  • Lo Loestrin: contraceptive orale cu cea mai mică doză zilnică de estrogen disponibilă, această caracteristică ajutând la diminuarea efectelor secundare, comparativ cu alte produse de același tip;
  • Natural Cycles: aplicaţie aprobată ca modalitate contraceptivă, bazându-se pe temperatura corpului pentru a informa utilizatorii când sunt fertili;
  • Phexxi: un gel contraceptiv non-hormonal pe care femeile trebuie să îl folosească înaintea oricărui act sexual;

În orice caz, fiind modalităţi contraceptive noi, impactul lor va putea fi observat de abia în următorii ani. În plus, alte contraceptive considerate a fi foarte eficiente și inovatoare vor fi lansate curând, experţii (ClinicalTrials.gov, Eunice Kennedy Shriver National Institute of Child Health and Human Development in Rockville, Maryland, the Bill & Melinda Gates Foundation, US Agency for International Development, BioInnovation Institute in Copenhagen) lucrând la reexaminarea și îmbunătăţirea produselor hormonale existente.

Este neglijat domeniul contracepţiei?

Activităţile întreprinse de corporaţii și guverne privind subiectul contracepţiei sunt limitate în comparaţie cu cercetările făcute în alte domenii ale medicinei. Problemele de sănătate ale femeilor, precum și preferinţele acestora în legătură cu metodele contraceptive sunt de cele mai multe ori neglijate, neexistând suficiente studii și finanţări pentru îmbunătăţirea sau lansarea unor produse mai bune și mai sigure. 

Companiile farmaceutice cheltuiesc de obicei aprox. 20% din veniturile lor din vânzări pentru activităţi de cercetare și dezvoltare a produselor noi (EvaluatePharma Database, 2019). Pentru contracepţie, această cifră este de doar 2%. În ultimii 20 de ani, firmele biofarmaceutice au vândut, au redus sau au închis paliere care dezvoltau contraceptive non-hormonale și alte produse de sănătate feminină, cum ar fi cele adresate perioadei de menopauză. 

Deci, ce ar trebui făcut mai departe? O colaborare între sectorul public și cel privat este necesară pentru studierea, analizarea și apoi finanţarea celor mai eficiente și sigure metode anticoncepţionale. Oportunităţi pentru inovare există, așa că efectele pozitive ale progresului știinţific ar trebui să fie mai vizibile și în această zonă, întru soluţionarea acestor probleme cu care se confruntă femeile.

sursă info: nature.com.

sursă foto: aspivix.com.

Mașinile electrice Tesla Model X, vulnerabile în cazul unui potenţial atac al hackerilor

Un articol realizat de Ioana Răducanu pentru Jurnalul Umanist.

Mașina electrică Tesla Model X, unul dintre cele mai sigure autoturisme de tip SUV (sport utility vehicle) poate ajunge să fie controlată cu ușurinţă de hackeri, potrivit cercetătorilor belgieni, relatează Washington Post.

Deși vehiculele Tesla conectate la Internet pot fi îmbunătăţite pentru a facilita experienţa auto a șoferului și a celorlalţi pasageri, introducând diverse caracteristici și punând la dispoziţie actualizări privind siguranţa (over-the-air updates, adică livrare wireless a unui nou software, unul dintre aspectele centrale ale autoturismelor care funcţionează strict pe un motor electric), odată cu această conectare wireless apar riscuri de securitate.

COSIC (Computer Security and Industrial Cryptography, în traducere: Securitate computerizată și criptografie industrială), un grup de cercetători aparţinând Universităţii Leuven din Belgia și IMEC, o organizaţie internaţională de cercetare și dezvoltare axată pe domeniile tehnologiilor digitale și nanoelectronicii a descoperit faptul că, prin intermediul telecomenzii auto conectate prin Bluetooth, hackerii pot prelua controlul asupra sistemului funcţional al Tesla Model X SUV, obligând acest constructor de mașini electrice să aplice măsuri pentru îndreptarea situaţiei. Acest grup a mai găsit în trecut niște vulnerabilităţi similare în cazul sedanului de lux Tesla Model S, existând neregularităţi tot cu privire la dispozitivul electronic ce dirijează accesul la autoturism și la funcţiile sale. 

Prin experimentul acestor specialiști s-a realizat pătrunderea în sistemul SUV-ului în 90 de secunde, fiind utilizat un echipament tehnologic în valoare de câţiva dolari americani (un computer Raspberry PI de 35 de dolari, o telecomandă modificată și o unitate de control Tesla Model X cumpărată de pe eBay), în timp ce preţul unui astfel de autoturism depășește 80.000 de dolari. 

În luna august, cercetătorii au informat compania Tesla privind aceste riscuri, sugerând renunţarea în totalitate la livrarea fără fir a actualizărilor sistemului. 

Revista americană Wired a anunţat prima oară vulnerabilităţile actualizărilor prin Bluetooth ale Tesla, însă firma nu a răspuns în niciun fel articolului publicaţiei online. 

Lennert Wouters, student doctorand din cadrul COSIC a declarat că, deși sistemul e o invenţie Tesla, astfel de atacuri virtuale pot apărea în cazul oricărui program nesigur de comandă și control a unor aparate și dispozitive similare. Wouters a mai menţionat că una dintre problemele principale privind acest subiect este reprezentată de lipsa semnăturilor digitale când vine vorba despre procesul de  actualizare a sistemului Tesla. Pericolele sunt iminente în absenţa unui mod sigur de a atesta dacă o actualizare este legitimă sau nu. 

Astfel, este nevoie de un mecanism de actualizare securizat într-un mod corespunzător pentru a preveni posibilele atacuri ale hackerilor. 

sursă info: washingtonpost.com.

sursă foto: Getty Images, c: Christian Charisius.

Emiratele Arabe Unite – primul stat arab care trimite o misiune spaţială de cercetare a planetei Marte

Un articol realizat de Ioana Răducanu pentru Jurnalul Umanist.

Sonda robotică „Al-Amal” (în traducere: „Hope” sau „Speranţa”) a fost echipată cu anumite instrumente special create pentru studierea climei si vremii planetei Marte.

Această sondă spaţială e pe cale să ajungă în preajma planetei roșii pe data de 9 februarie 2021, dar nu va ateriza pe suprafaţa corpului ceresc. Scopul misiunii este de a examina dinamica atmosferică a planetei de-a lungul unui întreg an marţian (echivalent cu 687 de zile pe Pământ) și de a prelua informaţii referitoare la climatul marţian. 

Cea de-a treia și ultima manevră majoră de corectare a traiectoriei a fost aplicată pe 10 noiembrie, urmând ca realizarea în luna decembrie a unei manevre minore să determine inserţia sondei în structurile orbitale ale planetei Marte în anul 2021. Dacă totul decurge conform planului, echipa responsabilă pentru desfășurarea misiunii va putea să înceapă cercetarea spaţiului interplanetar și să facă observaţii privind condiţiile de pe Marte. 

Odată atinsă destinaţia, Emiratele Arabe Unite vor deveni cea de-a cincea regiune globală, după Statele Unite, Rusia, Europa și India, care va avea șansa de a studia îndeaproape modul de a exista și funcţiona specific planetei roșii. În afară de „Al-Amal”, alte două misiuni spaţiale spre Marte au fost lansate de către China (o rachetă spaţială construită special pentru a ateriza pe suprafaţa planetei) și SUA (o navă spaţială robotică de la NASA al cărei obiectiv este de a căuta semne de viaţă pe Marte) în aceeași perioadă. 

Vehiculul fără pilot lansat de Emiratele Arabe Unite a decolat spre Marte, luni 20 iulie 2020, de la baza spaţială Tanegashima, situată în sud-vestul Japoniei. Lansarea sa a putut fi urmărită online prin transmisie live. Misiunea emirateză, finanţată din fonduri guvernamentale prin intermediul Agenţiei Spaţiale Emirateze, reprezintă prima cercetare interplanetară realizată de o naţiune arabă, ideea fiind dezvoltată de o echipă coordonată de Centrul Spaţial Mohammed bin Rashid din Dubai. 

sursă info: theguardian.com.

sursă foto: reuters.com, credit Kyodo.

Donează sânge, salvează vieţi!

Printr-un gest simplu poţi salva 2 vieţi!

Moralitatea este o parte intrinsecă a naturii umane, bazată pe înţelegere și grijă faţă de toate fiinţele vii. Trecem printr-un an greu și este important, acum poate mai mult ca în alţi ani, să avem grijă unii de alţii, să încercăm să ajutăm și să rămânem sănătoși.

Centrele de transfuzii fac apel la donare pentru toate grupele sanguine, așa că răspundem la apel și vă îndemnăm să faceţi la fel.

Începând cu 14 iunie, Ziua Mondială a Donatorului de Sânge, și până pe 21 iunie, Ziua Mondială a Umanismului, AUR și ASUR derulează o campanie de încurajare a donaţiilor de sânge.

Vă încurajăm să donaţi și să postaţi poze cu voi, încurajându-i și pe alţii să procedeze la fel. Fiecare persoană care donează poate salva 2 vieţi!

Vă puteţi programa la donare prin aplicaţia Donorium și puteţi ajuta oamenii care au mare nevoie de voi. Aplicaţia o puteţi descărca gratuit din Google Play sau AppStore și este activă în orașele: Arad, Bacău, București, Constanţa, Ploiești, Sibiu și Timișoara.

Ești umanist? Fii și salvator!

conspiratie

De ce teoriile conspiraţioniste despre Coronavirus NU sunt credibile

Perioadele de criză au reprezentat întotdeauna un teren propice pentru apariţia și răspândirea teoriilor conspiraţioniste. Iar situaţia actuală nu face excepţie. Teoriile conspiraţioniste despre sursele și metodele de propagare ale Coronavirus (COVID-19) par uneori mai virale decât virusul în sine.

De la teoria cum că virusul a fost creat de oameni în laboratoarele de cercetare chineze și eliberat intenţionat, la teoria că Bill Gates a contribuit la crearea acestui virus ca parte dintr-un plan de depopulare a planetei, la aceea că virusul este rezultatul unei mostre de sânge infectată folosită de elite care beau sânge de copii pentru a rămâne tinere sau la teoria cum că noua tehnologie 5G este folosită pentru propagarea virusului, avem explicaţii conspiraţioniste pe ”gustul” tuturor.

Ca mai toate teoriile conspiraţioniste însă, odată ce la analizăm mai atent și înţelegem factorii din spatele lor, descoperim că ele nu sunt demne de încredere și că fac mai mult rău decât bine.

Teoriile conspiraţioniste par să fie strâns legate de două fenomene psihologice: 

  1. nivelul nostru de anxietate și 
  2. senzaţia de lipsă de control.

Cu cât acestea două devin mai ridicate, cu atât teoriile conspiraţioniste devin mai numeroase și mai ușor de răspândit.

Psihologii chiar au reușit în condiţii experimentale să intensifice senzaţia de anxietate și senzaţia de lipsă de control a unor subiecţi. Apoi, când li s-a cerut să evalueze credibilitatea unor teorii conspiraţioniste, subiecţii cărora li s-au intensificat experimental aceste senzaţii au evaluat teoriile ca fiind semnificativ mai credibile decât subiecţii cărora nu li s-au intensificat. Gândirea lor devenise mai orientată spre conspiraţii.

Desigur, are sens să se întâmple așa. Când ne simţim anxioși și neajutoraţi, încercăm în mod natural (și deseori subconștient) să restabilim senzaţia de control și să ne diminuăm anxietatea. Iar impresia că noi știm ce se întâmplă, că noi am înţeles cauza reală, umană, a problemelor din viaţa noastră – impresie care poate fi provocată de adoptarea teoriilor conspiraţioniste -, joacă exact acest rol. Nu este deci surprinzător că într-o perioadă de pandemie, cu un virus ce ne-a lovit pe neașteptate, teoriile conspiraţioniste se formează și propagă ușor.

În situaţia actuală, mintea noastră poate nu este mulţumită să creadă, cum consideră majoritatea virologilor, că acest COVID-19 provine de la un liliac, care a ajuns în contact cu o gazdă intermediară unde virusul a mutat, și de acolo a ajuns la om. Această explicaţie, care implică și foarte mult hazard, nu ne dă senzaţia de control și de putere în a preveni astfel de pandemii în viitor. O explicaţie care implică o elită politică, socială sau economică, și poate crearea intenţionată a virusului, ne dă însă mai mult această senzaţie. Deci, ne atrage mai mult.

În afară de aceste aspecte emoţionale, cercetătorii din știinţele cognitive au identificat și anumite tipare de gândire care ne predispun la a adopta teorii conspiraţioniste. Probabil cel mai puternic constă în tendinţa umană de a vedea legături inclusiv acolo unde ele nu există, un fenomen bine stabilit de către știinţele cognitive, cunoscut și ca tendinţa spre patternicitate. Este fenomenul care ne face, de pildă, când observam două evenimente ce se întâmplă unul imediat după altul să concluzionăm în mod pripit că există o legătura cauzală de la primul eveniment la al doilea, deși ordinea lor în timp poate să fie o pură coincidenţă.

Din nou, perioadele dificile par să exacerbeze tendinţa noastră spre patternicitate, și începem să facem tot felul de conexiuni care unei minţi mai calme și mai critice probabil i-ar părea exagerate. Iar asta se vede clar în teoriile conspiraţioniste care abundă în această perioadă.

Una din teoriile cele mai populare, susţine că Bill Gates este implicat în crearea și propagarea coronavirus. Ca „dovezi” sunt aduse fapte precum discursul din 2015 al lui Bill Gates în care afirma că nu suntem pregătiţi pentru o nouă epidemie, o simulare în caz de pandemie din 2019 finanţată în parte de fundaţia sa, un așa-zis plan de depopulare al lui Gates din 2018, și pandemia curentă. Aceste fapte sunt conectate mental ca și când relaţia dintre ele este evidentă și duse automat către teoria conspiraţionistă ce îl implică pe Bill Gates. Pe lângă faptul că știrea despre presupusul plan de depopulare a fost dovedită ca fiind falsă, celelalte fapte pot părea toate inevitabil conectate doar datorită tendinţei noastre mai sus menţionată de a vedea legături unde nu există, exacerbată de frică și incertitudine. 

Dar dacă ne gândim mai bine, vom putea concluziona că faptele lui Bill Gates dinainte de această pandemie nu duc automat la concluzia că el a contribuit la pandemie. Sigur, este o potenţială ipoteză; dar ipoteze potenţiale sunt multe. Ce contează cu adevărat este ce ipoteză este cea mai plauzibilă și probabilă atunci când luăm în considerare toate faptele relevante. Iar ipoteza conspiraţionistă ce-l implică pe Gates nu reușește în mod logic, dovedibil, să treacă pragul de pură speculaţie.

Mă mai întreb apoi retoric, apropo de conexiunile uneori bizare pe care le facem, de ce oare am concluziona că Bill Gates este implicat în pandemia curentă, când acţiunile sale menţionate mai sus, deși în aria subiectului pandemii și epidemii, sugerează că își dorește să putem lupta eficient cu acestea, nu să fim afectaţi negativ de ele. Iar dacă își dorește asta, este foarte probabil să își dorească și evitarea pandemiilor, nu apariţia și propagarea lor.

Aș putea să vorbesc despre multe teorii ale conspiraţiei care înfloresc în această perioadă, dar prefer să mă rezum la acest exemplu, zic eu relevant, pentru a ilustra ideile pe care le-am prezentat aici.

Mai departe, vreau să ridic o ultimă întrebare, la care voi oferi și un răspuns propriu: Ce putem face, ca cetăţeni responsabili și cu gândire critică, legat de aceste teorii conspiraţioniste?

Eu recomand 3 lucruri:

  1. Să conștientizăm că deși o teorie conspiraţionistă poate să sune intuitiv corect, asta este probabil datorită tendinţei noastre de a vedea patternuri precum și a altor inclinaţii psihologice problematice, nu datorită faptului că teoria are dovezi solide care să o susţină. Intuiţia nu este o cale magică spre adevăr. Ea duce deseori la concluzii eronate.
  2. Să nu distribuim către alţi oameni teoriile conspiraţioniste pe care le citim pe diverse bloguri, canale YouTube, pagini de Facebook ș.a.m.d., nici măcar pentru a face mișto de ele în cele mai multe situaţii. Nu se știe cine va citi o astfel de teorie și va ignora tonul ironic, gândind: „Dar de ce râde de ea? Chiar e o teorie bună!” Și așa, fără să vrei, ai contribuit la propagarea virusului conspiraţionist.
  3. Cel puţin uneori, să discutăm cu oamenii care propun și distribuie astfel de teorii online, să le punem întrebări, și să-i confruntăm (politicos) cu faptul că nu există suficiente dovezi solide pentru teoriile lor. Poate că ei nu îţi vor schimba părerea, însă e posibil ca unii dintre cei care citesc comentariile noastre să fie pozitiv influenţaţi de acestea.

Teoriile conspiraţioniste nu sunt doar bazaconii naive care fac oamenii să simtă că au mai mult control. Ele au deseori vizibile consecinţe negative. În acest caz, teoria despre Bill Gates de pildă o să atragă ură și posibile acţiuni negative faţă de un om care, zic eu, pare că vrea în mod autentic să facă lumea asta una ceva mai bună.

Într-un alt exemplu, teoria conspiraţionistă despre folosirea noilor tehnologii 5G pentru propagarea coronavirus a început să ducă, din frică, la acte de distrugere a stâlpilor de telecomunicaţii în diverse ţări precum Anglia. Mâine-poimâine vedem poate vom vedea și la noi oameni care pun toporul pe câţiva stâlpi din aceștia (deși eu sper să nu).

În orice perioadă, dar mai ales în perioadă de criză, este foarte important să gândim critic și să acţionăm responsabil. Nu lăsa nici coronavirus, nici teoriile conspiraţioniste să te infecteze! Nici  pe tine, nici pe prietenii, rudele și cunoscuţii tăi!

Articol scris de

Eduard Ezeanu

Communication Coach și membru ASUR


Zece contribuţii știinţifice din timpul pandemiei

Viaţa în timpul unei pandemii globale are o calitate suprarealistă, iar prezenţa reţelelor de socializare și aportul constant de știri pot face acest lucru deosebit de greu, mai ales dacă vă simţiţi deja anxioși. Așadar, am reunit o mică serie de știri știinţifice recente pe care le considerăm inspirate, încurajatoare și demne de remarcat.

1. Tehnica CRISPR a folosită pentru prima dară pentru a trata o formă genetică de orbire

Pentru prima dată, chirurgii de la Instututul de Sănătate și Știinţă din Oregon (Oregon Health&Science Institute) au folosit tehnica CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats) de editare a genelor pentru a încerca să vindece amauroza congenitală Leber, o afecţiune genetică rară care provoacă orbire în copilăria timpurie.

În timp ce așteptăm rezultate cu privire la modul în care s-a rezolvat acest experiment, această realizare se alătură unei liste de alte utilizări medicale ale tehnicii, inclusiv căutarea unei vindecări a bolii Huntington, herpes, HIV și imunoterapie pentru unele tipuri de cancer. Trăind într-o perioadă în care cercetătorii medicali au la dispoziţie acest instrument puternic este cu siguranţă o veste bună.

2. Stocul din depozitul arctic de seminţe de la Svalbard a fost îmbogăţit

Au fost adăugate încă 60.000 de probe de seminţe la Svalbard Global Seed Vault, depozitul de seminţe care se află în arhipelagul Svalbard din Norvegia. A fost adăugat inclusiv primul set de seminţe moștenite de către un trib indigen din SUA.

Creșterea depunerilor de probe în acest depozit de seminţe reflectă îngrijorarea din ce în ce mai mare la nivel mondial în ceea ce privește pierderea potenţială a biodiversităţii și securităţii alimentare, însă aceste acţiuni demonstrează și un angajament faţă de generaţiile noastre viitoare.

3. Un potenţial vaccin antigripal universal a trecut un set important de studii clinice

Tulpinile de virus care provoacă gripa își modifică foarte rapid structura, astfel că acestea depășesc în mod constant capacitatea noastră de a ne imuniza împotriva lor. Prin urmare, avem nevoie de vaccinuri gripale anuale pentru a rămâne în faţa bolii. Un vaccin antigripal „universal” ne-ar oferi un avantaj uriaș în această cursă și acum există un candidat cu adevărat promiţător.

Vaccinul, numit FLU-v, a trecut cu succes studiile clinice din faza I și faza II, demonstrându-și siguranţa la subiecţii umani. Stdiul a fost publicat în revitsta Annals of internal Medicine. Așteptăm însă să vedem rezultatele următoarei faze de încercări.

4. Au fost inventate lentile de contact care corectează daltonismul

Un nou tip de lentilă de contact ar putea restabili limitele spectrului de culori la persoanele ai căror ochi se străduiesc să distingă nuanţele de verde și roșu, afecţiune cunoscută sub numele de daltonism.

Această tehnologie nemaipomenită există deja în anumiţi ochelari de soare inteligent concepuţi. În curând, oamenii ar putea avea acces la aceasta, într-o formă extrem de convenabilă, datorită unei echipe de ingineri de la Universitatea Tel Aviv.

5. Un nou pacient a fost declarat vindecat de HIV

Cercetătorii au anunţat că pentru a doua oară, un pacient care transportă virusul HIV a fost declarat vindecat, fără urme de infecţie în sângele său, la 30 de luni după ce a oprit tratamentul tradiţional, urmând un tip specializat de terapie cu celule stem.

Realizarea nu constituie un remediu generalizat, deoarece pacientul a avut și un tip de limfom care i-a permis să primească acest tratament experimental. Acest succes demonstrează o adevărată descoperire în știinţa medicală, arătând că oamenii de știinţă sunt capabili să împingă graniţele ca niciodată.

6. Niue a fost numită prima ţară din lume fără poluare articifială de lumină

Micuţa naţiune din Pacificul de Sud, Niue, a primit recent o onoare unică devenind prima ţară care a fost acreditată oficial de către International Dark-Sky Association (IDA). Aceasta este o organizaţie non-profit pentru conservarea mediului nocturn întunecat în mod natural, apărând-o de tulburările intruzive ale poluării artificiale de lumină.

Nu există niciun rezutate al cercetării știinţifice care să evidenţieze efectele negative ale poluării luminoase, fie asupra animalelor, plantelor sau asupra sănătăţii umane. Această onoare subliniază importanţa căutării unui cer nocturn cu adevărat întunecat.

7. O nouă metodă pentru producerea combustibililor cu hidrogen

O echipă de cercetători fin Tokyo a fostă găsită o metodă curată pentru producerea de combustibil cu hidrogen, de 25 de ori mai eficientă. În prezent, combustibilul cu hidrogen pare una dintre opţiunile cele mai promiţătoare, însă numai dacă am putea să-l producem ieftin și fără a avea nevoie de cantităţi imense.

Cercetătorii din Tokyo au reușit să facă acest lucru, rafinând o metodă care produce combustibil cu hidrogen folosind doar câteva ingrediente de bază, inclusiv lumina și un anumit tip de rugină. Un nou studiu arată că această metodă produce de 25 de ori mai mult hidrogen decât metodele existente.

8. Tehnologia nouă pentru folosirea surselor regenerabile de energie

Vorbind despre sustenabilitate, una dintre cele mai mari provocări pentru adoptarea pe scară largă a surselor regenerabile de energie, rămâne problema depozitării acesteia la scară largă. Cu toate acestea, a fost găsită o soluţie excelentă la această problemă – pompe pentru stocarea energiei termice. Această abordare stochează electricitatea transformând-o în căldură, transformând-o apoi în electricitate atunci când este nevoie, folosind un motor.

Acest tip de depozitare poate fi construit în multe locuri și folosește principii termodinamice pentru stocarea energiei electrice sub formă de căldură. Și partea cea mai bună este că acesta metodă este deja în stadiul de testare.

9. A fost retrasă o lucrare știinţifică care învinuiește Soarele pentru schimbările climatice

În iunie 2019, o lucrare ciudată a făcut valuri după ce a fost publicată în Scientific Reports. Comunitatea știinţifică și-a exprimat rapid preocupările în legătură cu acest studiu defectuos, care susţinea că mișcările soarelui au fost adevărata cauză a încălzirii globale antropice.

Acum, redactorii cunoscutului jurnal au corectat lucrarea știinţifică, emitând o notificare de retragere care explică erorile, arătând că, chiar dacă o informaţie incorectă scapă la evluarea iniţială, procesul știinţific este încă suficient de riguros pentru a remedia greșeala.

10. Există 76 de soluţii disponibile în acest moment care pot încetini schimbările climatice

Un nou raport al organizaţiei non-profit Project Drawdown a subliniat 76 de soluţii extraordinare pe care le are deja lumea la îndemână, dacă dorim să încetinim schimbările climatice. Aceste strategii – de la schimbarea mijloacelor noastre de producţie de energie, la reducerea risipei alimentare și abilitarea femeilor – se întind pe toate sectoarele, și mai mult decât atât, aceste soluţii sunt de fapt mai ieftine decât menţinerea unui status quo (cunoscut și sub numele de „a nu face nimic”).

Vulcanii de pe Venus ar putea fi încă activi

Studiile astronomice sugerează că Venus, geamănul toxic al Terrei, ar putea avea o activitate vulcanică continuă. Deși compoziţia chimică, dimensiunea și densitatea sa sunt similare cu cele ale planetei noastre, temperaturile sale infernale pot topi plumb, iar atmosfera sa este bogată cu acid sulfuric.

Oamenii de știinţă au dezbătut multă vreme ipoteza activităţii vulcanice de pe Venus. La începutul anilor 1990, radarul de pe pe orbitarul Magellan a dezvăluit o suprafaţă împânzită de munţi asemănători vulcanilor, însă nimeni nu știa dacă aceste caracteristici au rămas active. În 2010, datele de la nava spaţială Venus Express au scos la iveală mai multe puncte fierbinţi care sugerează că au existat curgeri de lavă acum aprox. 250.000 de ani. Apoi, în 2012 în atmosfera venusiană s-a înregistrat prezenţa dioxidului de sulf, gaz care este produs în mod obișnuit pe Pământ, de către vulcanii activi.

Datele disponibile până în prezent despre activitatea vulcanică a palnetei Venus nu sunt suficiente pentru a trage concluzii. Justin Filiberto, cercetător la Institutul Lunar și Planetar din Houston, a condus un experiment care a avut la bază studiul cristalelor de olivină, un mineral verde, silicat de Mg și Fe, întâlnit frecvent în rocile magmatice. Mai exact, s-a vrut să se vadă cum se poate schimba mineralul odată ce acesta a erupt în atmosfera fierbinte venusiană. Pentru a afla, cercetătorii au încălzit olivina până la aproximativ 1.600 de grade Fahrenheit și au expus-o la oxigen, care poate fi găsit și pe Venus. În asemenea condiţii extreme, granulele de olivină s-au transformat foarte rapid în oxid de fier. Deoarece olivina se transformă atât de rapid, descoperirea unor dovezi ale prezenţei acesteia pe suprafaţa lui Venus, ar însemna existenţa unor curgeri recente de lavă. Dr. Filiberto și colegii săi au analizat și datele arhivate de la orbitorul Venus Express. Aceștia au descoperit că acele curgeri de lavă datate anterior la 250.000 de ani conţineau de fapt olivină, dovada că vârsta lor este de doar câţiva ani.

Pentru a confirma constatările, oamenii de știinţă vor trebui să trimită o sondă către Venus. Ultima navă spaţială cu misiunea principală de cartografiere a topografiei planetei Venus a fost orbitorul Magellan lansat de către NASA, în urmă cu mai bine de 30 de ani. De atunci, două misiuni au fost trimise să studieze Venus, cu scopul principal însă de a analiza atmosfera acesteia.

Dacă oamenii de știinţă ar putea studia îndeaproape geamănul nostru toxic și demonstra prezenţa activitatăţii vulcanice, ar putea ajuta la testarea ipotezei conform căreia Venus este în viaţă astăzi, din punct de vedere biologic. În 2018, câţiva cercetători au creat niște modelele de evoluţie din atmosfera planetei, care au la bază activitatea microbiană. În comparaţie cu temperaturile extrem de ridicate de la sol, partea superioară a atmosferei de pe Venus este caracterizată de temperaturi mai mici și presiuni scăzute. Dar cum sunt furnizaţi nutrienţii în atmosfera venusiană pentru a ajuta la supravieţuirea microorganismelor? Cu ajutorul vulcanilor, desigur. Căldura reprezintă energie, iar substanţele chimice reprezintă mâncare. Așadar vulcanii reprezintă, în principal, mijlocul de transport al nutrienţilor și sursa de energie pentru crearea și susţinearea unui mediu de viaţă prielnic.

Fosilele dezvăluie cel mai vechi animal cu intestine de pe Pământ

Cercetările paleontologice dintr-un deșert din Nevada au dezvăluit primul animal cu intestine, un fel de vierme cu o formă asemănătoare unei stive de conuri de îngheţată, strămoșul nostru comun cu tract digestiv.

Într-o campanie de cercetări paleontologice din 2016, geologul Dr. Emmy Smith, a colectat fosile dintr-un sit din nordul orașului Pahrump, Nevada. Una dintre fosilele colectate în acea campanie s-a dovedit a conţine cele mai vechi intestine cunoscute până acum. Intestinele aparţin unui animal extinct numit Cloudina, care arăta ca un vierme format dintr-o grămadă de conuri de îngheţată și care a trăit în urmă cu aproximativ 550 de milioane de ani, chiar după o perioadă din istoria Pământului când întreaga planetă a fost acoperită de gheaţă, în intervalul de timp numit Ediacaran.

Pentru confirmarea celor găsite și pentru mai multe studii amănunţite, Dr. Smith a trimis specimenele fosile paleontologilor Tara Selly și James Schiffbauer de la Universitatea din Missouri. Dr. Schiffbauer și Dr. Selly sunt specialiști în fauna de Ediacara, grupul de fosile din care și Cloudina face parte. Acest grup include cele mai vechi animale cunoscute până acum în stare fosilă. Resturile fosile de Cloudina au fost studiate în laborator unde a fost reușită reconstituirea 3D a individului. Studiile au relevat o structură tubulară asemănătoare unui pai de cocktail, care parcurge individul de la un capăt la celălalt. Existenţa acestei structuri în interiorul animalului ne arată că fosila avea atât orificiu bucal, cât și orificiu anal. Această configuratie este una obișnuită, de la oameni la insecte și până la dinozauri, însă nu orice animal are un sistem digestiv care se termină într-un loc diferit de locul în care începe.

Cloudina este deci primul exemplu cunoscut cu tract digestiv cu două orificii din istoria vieţii animalelor. La alte animale, cum ar fi coralii, intestinul este ca un sac simplu, cu un singur orificiu, care servește atât ca orificiu bucal cât și anal. Dar odată cu evoluţia unui intestin care parcurge întreg corpul, animalele pot continua să mănânce, fără să mai fie nevoie să aștepte ca alimentele lor să se digere, înainte de a regurgita resturile. Acest lucru a făcut ca alimentaţia să fie mult mai eficientă și a deschis ușa pentru ca alte tipuri de animale cu un nou sistem digestiv să evolueze mai târziu.

Dr. Smith lucrează la Johns Hopkins University din Baltimore și face parte din echipa care a publicat descoperirea în jurnalul Nature Communications.